Şedinţa solemnă a Sfântului Sinod. Patriarhul Daniel: Educaţia este cea mai mare investiţie pe care trebuie să o realizeze Biserica şi societatea

În Aula Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfăşurat în data de 28 octombrie 2016, şedinţa solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.  Şedinţa a fost dedicată Anului omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și Anului comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești.

patriarhie_1

În deschiderea lucrărilor, Preafericirea Sa a arăta importanța anului comemorativ și omagial 2016 pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română.

Anul acesta omagial a fost o ocazie deosebită de a întări comuniunea între noi şi, în acelaşi timp, de a intensifica multe activităţi pastorale, misionare, social filantropice şi culturale în fiecare Eparhie din ţară şi din afara graniţelor. Este o bucurie mare pentru noi ca sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Catedralei Patriarhale şi al Bucureştilor, să fie urmată de sărbătoarea Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti; şi în această sărbătoare să fie integrată şedinţa solemnă a Sfântului Sinod.

De asemenea, Preafericirea Sa mulțumit tuturor pentru implicare în buna desfășurare a hramului Catedralei Patriarhale, dar și a activităților desfășurate în plan cultural și educațional.

Doresc să mulţumesc tuturor ierarhilor, preoţilor, monahilor, monahiilor şi tuturor celor care s-au ocupat de buna organizare a sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, pentru participare şi pentru dragostea cu care au răspuns invitaţiei noastre; nu numai ierarhi din ţară, ci şi din afara ţării au fost prezenţi. Această comuniune în jurul sfinţilor este pentru noi izvorul cel dintâi de luminare, de inspiraţie, de încurajare şi de coresponsabilitate în a răspunde chemării lui Hristos de a sluji în Biserica Sa.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre necesitatea educaţiei, precizând că aceasta este cea mai mare investiţie pe care trebuie să o realizeze societatea şi Biserica. Totodată, Patriarhul României a evidenţiat faptul că educaţia religioasă este o investiţie eternă.

Cinstirea memoriei celor mai vrednici păstori ai Bisericii este, nu numai o datorie, ci și o creștere a noastră spirituală, pentru ca numai în comuniune există creștere spirituală, a mai spus Preafericirea Sa.

În cadrul ședinței, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal şi Secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a prezentat raportul-sinteză privind activităţile desfășurate în Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creștin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română.

Pe fondul datelor comunicate de eparhii, de Sectoarele Administrației Patriarhale, precum și de către Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, se evidențiază o bogată și frumoasă imagine de ansamblu a activităților desfășurate în cuprinsul Patriarhiei Române, în anul 2016 – „Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox” și „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești”. Astfel, la nivelul fiecărei eparhii şi al instituțiilor din subordine, inclusiv al celor de învățământ teologic, cele două teme menționate au fost marcate prin numeroase și diverse manifestări religioase, culturale, educative şi pastoral-misionare, unele dintre acestea fiind, încă, în curs de desfășurare sau urmând să se desfășoare până la sfârșitul anului, a precizat ierarhul.

În continuare, au fost lansate două volume apărute la Editura Basilica a Patriarhiei Române:
•Monahismul Ortodox Românesc (vol. II)
•Evanghelia slavei lui Hristos, predici la duminicile de peste an

Lucrarea semnată de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Evanghelia slavei lui Hristos, cuprinde 56 de predici la duminicile din cursul anului bisericesc. În deschiderea fiecărei omilii este prezentată icoana şi texul Evangheliei, volumul reprezentând un „eveniment cu totul special în literatura omiletica”, după cum a precizat Preasfinţitul Părinte Varlaam. Volumul va fi oferit gratuit, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, fiecărui preot din Arhiepiscopia Bucureştilor.

În continuare, au fost vizionate două filme realizate de televiziunea Trinitas a Patriarhiei Române. Producţiile media au fost dedicate Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul.

La final, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a acordat mai multe distincţii persoanelor care s-au implicat în organizarea Întâlnirii tinerilor ortodocşi din toată lumea, desfăşurată în perioada 1-4 septembrie 2016.

Basilica.ro


Moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan, pentru prima oară în România

Pelerinii băcăuani care doresc să se roage și să se închine la moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan pot merge în pelerinaj la Catedrala Patriarhală din București, unde o părticică din trupul celui dintâi diacon și martir al Bisericii au fost aduse din Grecia, cu ocazia serbării Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor.

httpbasilica-rodelegatia-bisericii-ortodoxe-din-grecia-a-ajuns-la-bucuresti-cu-moastele-sf-arhid-stefan

Pelerinii băcăuani care vor ajunge zilele acestea la Catedrala Patriarhială, se vor putea închina la moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan. În contextul serbării Sfântului Dimitrie cel nou, o părticică din moaștele primului diacon și mucenic al Bisericii au fost aduse la București, sâmbătă, 22 octombrie, de o delegație a Bisericii Ortodoxe din Grecia, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Gabriel, Mitropolit de Nea Ionia şi Filadelfia. Racla cu sfintele moaște a fost așezată spre închinarea pelerinilor în baldachinul de lângă Catedrala Patriarhală. „Pelerinajul la sfintele moaşte este o mare binecuvântare în viața fiecărui creştin în parte, după cuvântul Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan care ne spune:  «Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții […], ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveți împărtăşire cu noi» (1 Ioan 1, 1 şi 3). Acesta este exemplul duhovnicesc pe care trebuie să îl urmăm: să auzim cuvintele care ne descriu viețile sfinților, să vedem cu ochii noştri sfintele lor moaşte, să le atingem cu mâinile noastre şi să le sărutăm cu evlavie şi cuviință, ca şi noi să ne împărtăşim de viața lor sfântă şi de virtuțile lor”,  a declarat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

(pr. Constantin Gherasim)


 

ÎPS Arhiepiscop Ioachim la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iași

La sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, Eparhia Romanului și Bacăului a fost reprezentantă de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, care a slujit alături de un impresionant sobor de ierarhi.

iasi-1600x1200

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, arhiepiscopul Romanului și Bacăului a slujit astăzi, 14 octombrie, Dumnezeiasca Liturghie alături de un impresionant sobor de ierarhi, la Catedrala Mitropolitană din Iași. Alături de Înaltpreasfinția Sa, ierarhii care au oficiat Sfânta Liturghie au fost Înaltpreasfinţitul Părinte Athanasie, Mitropolit de Limassol, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Antim, Mitropolit de Alexandrupolis, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Mitropolit de Koriţá, Înaltpreasfiţitul Părinte Laurenţiu,  Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum şi Vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Arsenie, Episcop de Zneapol şi vicar de Plovdiv, Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfinţitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Antonie de Orhei, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. La eveniment au participat numeroși pelerini din toată țara, care alături de moaștele Sfintei Parascheva, s-au închinat și la cele ale Sfântului Neofit Zăvorâtul, aduse în România de o delegație cipriotă.

14691257_1701151506870536_1332910957175054242_o-1600x1200

(Pr. Constantin Gherasim)


Radu Preda va conferenția la Roman și la Bacău

Fundația ”Episcop Melchisedec” Roman continuă seria de conferințe începută anul trecut, prin prezentarea publicului romașcan, miercuri, 21 septembrie 2016, ora 18.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Roman, precum și publicului băcăuan, joi, 22 septembrie 2016, ora 18.00, în Aula Moldova a Univ. ”G. Bacovia”, a D-lui Radu Preda, cunoscută voce în planul societății civile.

conferin

Radu Preda (n. 1972, Galați) este directorul executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Potrivit propriului CV, este conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
De asemenea, este titularul singurei catedre de teologie socială ortodoxă din România şi profesor-invitat al Universităţilor din Paris, Florenţa, Hanovra şi Viena.
A făcut studii la Bucureşti (licenţă), Heidelberg, Paris şi Roma (pregătirea doctoratului) şi la Salonic (post-doctorat). Radu Preda este director-fondator al Institutului Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (INTER), Cluj-Napoca. Titlul științific de doctor în teologie l-a obținut la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca.
Teologul clujean Radu Preda este cunoscut drept unul dintre cei mai valoroşi intelectuali ortodocşi din România. În repetate rânduri, el a lansat teme de reflecţie pentru ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi a reuşit să schimbe multe atitudini, în sensul unei deschideri a bisericii majoritare faţă de societatea contemporană.
Intrarea la aceste evenimente este liberă în limita locurilor din sală. Vă așteptăm să veniți alături de noi!

Protoieria Bacau


Conferință cultural-administrativă la Protopopiatul Bacău

Preoții băcăuani au participat în data de 30 august, la conferința organizată la sediul Protopopiatului Bacău.

wp_20160830_10_25_29_pro-1600x1080

La sediul Protopopiatului Bacău a avut loc în dat de 30 august 2016, începând cu ora 10.00, ședința administrativă a preoților din această protoierie. Întâlnirea, desfășurată cu binecuvântarea ÎPS Arhiepiscop Ioachim, a fost coordonată de preotul protopop Costică Busuioc care, în numele ierarhului, a mulțumit preoților din parohiile implicate în desfășurarea activităților și proiectelor social-filantropice și culturale, organizate în ultima perioadă în Protoieria Bacău.
În contextul serbării ”Anului comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti”, preot dr. Nicolae Hurjui a susținut o laborioasă conferință despre personalitatea, viața și activitatea Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, actualizând mesajul și învățăturile sale atât pentru cler, cât și credincioși. Întâlnirea preoților din protoieria Bacău a continuat apoi cu prezentarea de către părintele Cornel Ilisei, preot slujitor la capela Colegiului ”Henri Coandă ” din municipiul Bacău, a unui proiect privind adolescenții, provocările și impasurile acestei perioade și modul în care Biserica poate ajuta tinerii să depășească obstacolele specifice vârstei.

wp_20160830_10_26_42_pro-1600x1080Ședința s-a încheiat cu prezentarea ultimelor hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și anunțarea viitoarelor programe cultural-filantropice și educaționale pe care le va organiza Eparhia Romanului și Bacăului.

Protoieria Bacau


Sfinții nemțeni serbați de mii de credincioși la Mănăstirea Sihăstria

hram-manastirea-sihastria-foto-tudorel-rusu_6-1600x1080

ÎPS Arhiepiscop Ioachim a participat astăzi, 7 august, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, slujind Dumnezeiasca Liturghie alături de un sobor de ierarhi la Mănăstirea Sihăstria.

Bucuria de a fi alături de Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla în ziua prăznuirii ei, dar şi dorinţa de a se ruga la mormintele marilor duhovnici Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan şi Paisie Olaru, i-au determinat pe numeroşi pelerini să participe astăzi la ultima zi din sărbătorile Sfinţilor nemţeni – hramul bisericii celei noi a Mănăstirii Sihăstria. Solemnitatea sărbătorii a fost dată de slujba Sfintei Liturghii, ce a fost oficiată de cinci ierarhi ai Bisericii noastre – Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul românilor ortodocși din Europa de Nord și Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

hram-manastirea-sihastria-foto-tudorel-rusu_7-1600x1080

Programul liturgic al hramului Mănăstirii Sihăstria a început ieri, când, la ceas de seară, sute de credincioşi şi-au plecat genunchii la slujba Privegherii, oficiate de un sobor de preoţi şi diaconi. Astăzi, de la primele ore ale dimineţii, curtea mănăstirii s-a umplut încet-încet de credincioşi veniţi din toate colţurile ţării pentru a participa la Sfânta Liturghie oficiată în faţa bisericii închinate Sfintei Teodora de la Sihla de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul românilor ortodocși din Europa de Nord, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Trei mii de credincioși veniţi din toate colţurile ţării să o cinstească pe Sfânta ce s-a nevoit în munţii Neamţului s-au rugat și s-au închinat și la mormintele celor trei mari mari duhovnici ai Sihăstriei, Ilie Cleopa, Paisie Olaru și Ioanichie Bălan. Soborul de slujitori ce i-a înconjurat pe ierarhi a fost unul impresionant, peste 50 de preoţi şi diaconi rugându-se împreună în cadrul Sfintei Liturghii oficiate pe podiumul din faţa bisericii, în timp ce răspunsurile la strană au fost date de corul mănăstirii, Grupul psaltic „Sihăstria Carpaţilor“.

După rostirea Sfintei Evanghelii, a fost rostit cuvântul de învățătură al slujbei hramului, de către IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Protoieria Bacău


Cum am cunoscut-o pe Regina Ana

 foto_2_2_640x601-1600x1080La aproape un an după schimbările politice din România, în ianuarie 1991, eram deja ajuns în capitala Franței. Coborât din mijlocul Carpaților în centrul celei mai civilizate metropole a lumii, odată cu înțelegerea primelor cuvinte și expresii franțuzești, încercam să iau contact cu unele personalități care formau una dintre cele mai importante comunități ale românilor din diaspora, așezată de vitregiile vremii la Paris. Evident că locul de întâlnire cu acestea nu era numaidecât spațiul oferit de instituțiile oficiale ale Statului român, ci Biserica. După cum se știe, cea mai importantă biserică ortodoxă românească din Paris era Catedrala ”Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail”, așezată în renumitul Cartier latin parizian, la câțiva pași de Sorbona, pe Rue Jean de Beauvais, Arondismentul 5.

Înaltpreasfințitul Ioachim

Era într-o zi de vineri din luna lui Gerar a anului 1991, când, cu sfială, am intrat pentru prima dată în biserica Sfinților Arhangheli. Preotul, cu un oarecare accent moldovenesc (ulterior am făcut cunoștință cu el și am devenit buni prieteni, aflând că se numea Mihai Costandache și era din părțile Târgului Ocna, jud. Bacău), rostea în românește ectenia întreită de la sfârșitul Utreniei zilei. Era tocmai la momentul când se pronunța stihul: ”Încă ne rugăm pentru Regele Mihai și Regina Ana, împreună cu toată Familia Regală a României, pentru sănătatea și mântuirea lor….!” Evident, stihul a revenit în gura slujitorului încă de vreo câteva ori și în Liturghia care a urmat. M-am apropiat de strana cântăreților și am cântat și eu cu cei de acolo ”Doamne miluiește…” întreit, din toată inima. Cântărețul de atunci, un bulgar, pe nume Vasile Bonev, care nu știa să vorbească românește, dar totuși cânta foarte bine în limba română muzica bizantină, remarcându-mi glasul, îmi făcu semn să preiau conducerea cântării la strană, spunându-mi în limba franceză: ”Mon père, tu chante bien, comme Brâncuși…,restez-là…!” și mă invită în prima strană a bisericii.

Cu Monsieur Bonev m-am împrietenit ulterior și mi-a povestit, între altele, cum a învățat el de la Constantin Brâncuși muzica bizantină după melosul românesc și cât de mult îi iubea pe Regele Mihai și pe Regina Ana, care, atunci când veneau din Elveția la Paris, erau nelipsiți de la Biserica Sfinților Arhangheli din Cartierul latin parizian. Pe acest cântăreț l-am apreciat foarte mult pentru că mi-a vorbit pentru prima dată așa de frumos despre Regele Mihai și Regina Ana. Îmi amintesc, de asemenea, că, prin 1996, la vârsta de aproape 90 de ani, lui Monsieur Bonev, în timp ce cântam cu el la Liturghie, un leșin i-a secerat picioarele, căzând pe pardoseala bisericii. A sosit imediat o ambulanță care l-a transportat la un spital, unde și-a revenit, dar nu s-a mai întors niciodată în biserica în care cântase atâta timp laudă lui Dumnezeu în limba română. L-am regăsit ulterior într-o casă de bătrâni bolnavi în fază terminală, de unde, după câteva luni, a fost chemat la cele veșnice și înmormântat în cimitirul comunității bulgare din regiunea pariziană, moment la care am participat și eu. Am cântat în românește la slujba de înmormântare (oficiată în biserica bulgară din Paris, nu în cea românească, deși pe aceasta o slujise zeci de ani), celui care a cântat tot în românește la înmormântarea lui Constantin Brâncuși, precum și a altor români din comunitatea pariziană. Amintesc și faptul că împreună cu Monsieur Basile Bonev am cântat (nu am slujit, deoarece atunci comunitatea românească nu aparținea, din punct de vedere canonic, Bisericii mame de la București și, deci, nu mi se permitea să slujesc, ci doar să cânt la strană) în Catedrala românească din centrul Parisului, la prohodirea părintelui Virgil Gheorghiu, a lui Eugen Ionescu și Emil Cioran.

Puțini își mai amintesc despre acești oameni minunați, care au ținut candela aprinsă a Ortodoxiei în centrul Capitalei luminilor și a drepturilor omului. Acum nu știu dacă se mai vorbește despre acest harismatic om în comunitatea românească de la Paris, dar eu, din când în când, îl pomenesc cu venerație, deoarece pentru prima dată am auzit vorbindu-se în mod sublim despre Regele Mihai și despre Regina Ana…. Of.., amnezia lumii!…, cu toate că în Biserică se face pururea anamneză.

Biserica diasporei românești

Invitat, așadar, de Domnul Bonev, am cântat cu multă dragoste la Sfânta Liturghie. După acea Sfântă Liturghie mi-a vorbit și părintele Costandache despre Regele Mihai și Regina Ana, pentru că îi mărturisisem acestuia sentimentul de profundă admirație, evlavie și uimire care mă frapase în momentul când, pentru prima dată, auzisem într-o biserică pomenindu-se pe viu numele Majestății Sale și a Familiei Regale. Părintele Mihai mi-a vorbit apoi despre Familia Regală, despre suferințele acesteia și legăturile ei cu mai toate comunitățile românești din Europa și din întreaga lume, care s-au format în afara granițelor României, după ce aceasta a intrat sub teroarea regimului opresor ateu sovietic. În cea mai mare parte a ei diaspora românească stătea sub semnul Regelui Mihai și al Reginei Ana, simboluri autentice ale românilor și românismului de pretutindeni.

În aceeași zi, părintele Costandache mi-a făcut cunoștință cu un domn deosebit, pe nume Duiliu Alexandru Sfințescu, un bătrân de peste 80 de ani, pe care mi l-a recomandat ca fiind cel mai vechi enoriaș din comunitatea românească de la Paris, un foarte apropiat prieten al familiei Regelui Mihai. Am aflat că era vorba despre inginerul Alexandru Duiliu Sfințescu, un om scund, cu chip blajin și pașnic, pe care, atunci când îl priveai, ți se părea că vezi chipul Sfântului Nicolae. A călătorit mult prin lume, dar adesea mergea în Israel, pentru a-l vedea pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, căruia i-a tradus poeziile în limba franceză. În Franța era desemnat de specialiștii în domeniu ca fiind cel mai mare inginer de structuri rigide, după Gustav Effel. Lui i se datorează proiectarea unei părți din cele mai înalte clădiri din lume, cunoscute sub apelativul dezgârie nori. Tot lui i se atribuie proiectul Centrului de seismologie din Hong Kong.

La Paris, pe toată perioada Comunismului, a fost apreciat de comunitatea românească de pe lângă Biserica Sfinților Arhangheli, pentru că a mijlocit pe lângă autoritățile vremii, astfel încât românii de la Paris să-și definească identitatea. Împreună cu Mitropolitul Basarabiei, Visarion Puiu, a reușit să dobândească un fel de acoperire canonică Episcopiei românilor liberi, atașând-o de Biserica Sinodului rușilor albi din America. În cele din urmă, la bătrânețe, a fost și el, ca mulți alții, înlăturat din comunitatea românească din Rue Jean de Beauvais. I-am devenit duhovnic și în acest fel mi-a încredințat multe taine. Între timp, s-a dus și el la Domnul. A fost înmormântat într-un cimitir din apropierea Parisului, la Aubervillier. Avea un mare respect pentru Regina Ana și pentru familia Regală. Am fost de față când domnul Duiliu i-a spus Majestății Sale Regina Ana aceste cuvinte: ”Majestatea Voastră, între viețile noastre Dumnezeu a rânduit o complementaritate: dacă Majestatea Voastră veneați în ziua de 18 septembrie 1923, în Arondismentul XVI din Paris, ca fiică a Principelui René de Bourbon-Parma, tot în aceeași lună, veneam și eu ca tânăr la Paris, unde îmi căutam rosturile pentru care am fost trimis. Iată cum totul este providență și hazard nu există. Știm că pașii omului de la Dumnezeu se îndreptează”, încheia cuvântul său Monsieur Duiliu Sfințescu.

Amintiri despre Regele Mihai I și Regina Ana

Prin anul 1995 am avut onoarea să merg cu Domnia Sa la Versoix, în Elveția, și m-a prezentat Regelui Mihai și Reginei Ana. A fost o zi superbă din viața mea, mai ales că am avut prilejul să-i invit la Rosier, în Franța, unde fondasem prima mănăstire românească, ”Buna Vestire”, închinată și Cuvioasei Parascheva. Le-am inspirat încredere și pentru faptul că le-am vorbit despre Principesa Elena devenită Maica Alexandra, la o mănăstire a rușilor albi ”Bussy en Hote”, fiind duhovnicul acelor maici în perioada studiilor mele de doctorat la Saint-Serge. Spre bucuria mea, în anul 1998, Majestatea Sa Regele Mihai și Regina Ana au răspuns invitației și au venit la mănăstirea noastră din apropierea Castelului de la Fontainebleau, unde odinioară se retrăgeau regii Franței, pentru a participa la întronizarea Mitropolitului Iosif Pop, care a avut loc în ziua de Buna Vestire a acelui an, în Catedrala greacă cu hramul ”Sfântul Arhidiacon și Mucenic Ștefan” din Paris. Am avut în grijă să mă preocup de distinșii oaspeți. Astfel, Majestatea Sa cu Regina Ana au stat vreo trei zile în casa de protocol a mănăstirii. Privesc din când în când fotografiile care imortalizează evenimentul din acea epocă. În acest timp am avut prilejul să observ grandoarea, majestatea unor oameni atât de nobili, dar simpli în comportamentul lor. Regina Ana excela prin delicatețe, maniere și înțelepciune. În felul ei de a fi nu era nimic disimulat. Orice vorbă și gest erau calculate, calme și exprimau parcă noblețea și clarviziunea înnăscută a unui om trimis de Dumnezeu să fie simbolul unui neam. În una din seri, la cină, același domn Sfințescu se adresează Majestății Sale, Reginei Ana: ”Majestate, noi, românii, am fost întotdeauna răstigniți de-a lungul istoriei. Iată că nici pe mitropolitul nostru nu-l putem instala în biserica noastră din centrul Parisului, unde era casa regilor noștri și a trebuit să se organizeze această ceremonie în Biserica Grecilor. Iată cum se repetă istoria! Îmi amintesc cum Guvernul României, al lui Petru Groza, nu v-a permis să faceți cununia religioasă la București, în Catedrala patriarhală, ci ați organizat-o în Palatul regal din Atena, eveniment care, după cum bine se știe, s-a consumat în data de 10 iunie 1948. Ce cruntă este istoria câteodată! Sper să dea Dumnezeu ca odihna cea veșnică să o petreceți în sânul și în pământul poporului român pe care l-ați iubit atât de mult și pentru care v-ați jertfit!”.

Astăzi, când am auzit de hotărârea Familiei Regale ca funeraliile Reginei Ana să fie în România, în Biserica Regilor de la Curtea de Argeș, m-am întristat întâi de plecarea din această lume a unui om simbol al neamului românesc, dar m-am consolat cu gândul că se împlinește acea previziune a unui mare român care își doarme somnul de veci departe de țară, dar care cu sufletul este acasă, în România.

Fie ca Dumnezeu să facă ceea ce voiește El cu neamul nostru românesc, care, prin Regina Ana și Regele Mihai, a scris o importantă pagină de istorie în viața acestui popor de sfinți și de eroi. (Extras din manuscrisul cărții în curs de apariție intitulate ”Un misionar liber la Paris”)

La aproape un an după schimbările politice din România, în ianuarie 1991, eram deja ajuns în capitala Franței. Coborât din mijlocul Carpaților în centrul celei mai civilizate metropole a lumii, odată cu înțelegerea primelor cuvinte și expresii franțuzești, încercam să iau contact cu unele personalități care formau una dintre cele mai importante comunități ale românilor din diaspora, așezată de vitregiile vremii la Paris. Evident că locul de întâlnire cu acestea nu era numaidecât spațiul oferit de instituțiile oficiale ale Statului român, ci Biserica. După cum se știe, cea mai importantă biserică ortodoxă românească din Paris era Catedrala ”Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail”, așezată în renumitul Cartier latin parizian, la câțiva pași de Sorbona, pe Rue Jean de Beauvais, Arondismentul 5.

Înaltpreasfințitul Ioachim

Era într-o zi de vineri din luna lui Gerar a anului 1991, când, cu sfială, am intrat pentru prima dată în biserica Sfinților Arhangheli. Preotul, cu un oarecare accent moldovenesc (ulterior am făcut cunoștință cu el și am devenit buni prieteni, aflând că se numea Mihai Costandache și era din părțile Târgului Ocna, jud. Bacău), rostea în românește ectenia întreită de la sfârșitul Utreniei zilei. Era tocmai la momentul când se pronunța stihul: ”Încă ne rugăm pentru Regele Mihai și Regina Ana, împreună cu toată Familia Regală a României, pentru sănătatea și mântuirea lor….!” Evident, stihul a revenit în gura slujitorului încă de vreo câteva ori și în Liturghia care a urmat. M-am apropiat de strana cântăreților și am cântat și eu cu cei de acolo ”Doamne miluiește…” întreit, din toată inima. Cântărețul de atunci, un bulgar, pe nume Vasile Bonev, care nu știa să vorbească românește, dar totuși cânta foarte bine în limba română muzica bizantină, remarcându-mi glasul, îmi făcu semn să preiau conducerea cântării la strană, spunându-mi în limba franceză: ”Mon père, tu chante bien, comme Brâncuși…,restez-là…!” și mă invită în prima strană a bisericii.

Cu Monsieur Bonev m-am împrietenit ulterior și mi-a povestit, între altele, cum a învățat el de la Constantin Brâncuși muzica bizantină după melosul românesc și cât de mult îi iubea pe Regele Mihai și pe Regina Ana, care, atunci când veneau din Elveția la Paris, erau nelipsiți de la Biserica Sfinților Arhangheli din Cartierul latin parizian. Pe acest cântăreț l-am apreciat foarte mult pentru că mi-a vorbit pentru prima dată așa de frumos despre Regele Mihai și Regina Ana. Îmi amintesc, de asemenea, că, prin 1996, la vârsta de aproape 90 de ani, lui Monsieur Bonev, în timp ce cântam cu el la Liturghie, un leșin i-a secerat picioarele, căzând pe pardoseala bisericii. A sosit imediat o ambulanță care l-a transportat la un spital, unde și-a revenit, dar nu s-a mai întors niciodată în biserica în care cântase atâta timp laudă lui Dumnezeu în limba română. L-am regăsit ulterior într-o casă de bătrâni bolnavi în fază terminală, de unde, după câteva luni, a fost chemat la cele veșnice și înmormântat în cimitirul comunității bulgare din regiunea pariziană, moment la care am participat și eu. Am cântat în românește la slujba de înmormântare (oficiată în biserica bulgară din Paris, nu în cea românească, deși pe aceasta o slujise zeci de ani), celui care a cântat tot în românește la înmormântarea lui Constantin Brâncuși, precum și a altor români din comunitatea pariziană. Amintesc și faptul că împreună cu Monsieur Basile Bonev am cântat (nu am slujit, deoarece atunci comunitatea românească nu aparținea, din punct de vedere canonic, Bisericii mame de la București și, deci, nu mi se permitea să slujesc, ci doar să cânt la strană) în Catedrala românească din centrul Parisului, la prohodirea părintelui Virgil Gheorghiu, a lui Eugen Ionescu și Emil Cioran.

Puțini își mai amintesc despre acești oameni minunați, care au ținut candela aprinsă a Ortodoxiei în centrul Capitalei luminilor și a drepturilor omului. Acum nu știu dacă se mai vorbește despre acest harismatic om în comunitatea românească de la Paris, dar eu, din când în când, îl pomenesc cu venerație, deoarece pentru prima dată am auzit vorbindu-se în mod sublim despre Regele Mihai și despre Regina Ana…. Of.., amnezia lumii!…, cu toate că în Biserică se face pururea anamneză.

Biserica diasporei românești

Invitat, așadar, de Domnul Bonev, am cântat cu multă dragoste la Sfânta Liturghie. După acea Sfântă Liturghie mi-a vorbit și părintele Costandache despre Regele Mihai și Regina Ana, pentru că îi mărturisisem acestuia sentimentul de profundă admirație, evlavie și uimire care mă frapase în momentul când, pentru prima dată, auzisem într-o biserică pomenindu-se pe viu numele Majestății Sale și a Familiei Regale. Părintele Mihai mi-a vorbit apoi despre Familia Regală, despre suferințele acesteia și legăturile ei cu mai toate comunitățile românești din Europa și din întreaga lume, care s-au format în afara granițelor României, după ce aceasta a intrat sub teroarea regimului opresor ateu sovietic. În cea mai mare parte a ei diaspora românească stătea sub semnul Regelui Mihai și al Reginei Ana, simboluri autentice ale românilor și românismului de pretutindeni.

În aceeași zi, părintele Costandache mi-a făcut cunoștință cu un domn deosebit, pe nume Duiliu Alexandru Sfințescu, un bătrân de peste 80 de ani, pe care mi l-a recomandat ca fiind cel mai vechi enoriaș din comunitatea românească de la Paris, un foarte apropiat prieten al familiei Regelui Mihai. Am aflat că era vorba despre inginerul Alexandru Duiliu Sfințescu, un om scund, cu chip blajin și pașnic, pe care, atunci când îl priveai, ți se părea că vezi chipul Sfântului Nicolae. A călătorit mult prin lume, dar adesea mergea în Israel, pentru a-l vedea pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, căruia i-a tradus poeziile în limba franceză. În Franța era desemnat de specialiștii în domeniu ca fiind cel mai mare inginer de structuri rigide, după Gustav Effel. Lui i se datorează proiectarea unei părți din cele mai înalte clădiri din lume, cunoscute sub apelativul dezgârie nori. Tot lui i se atribuie proiectul Centrului de seismologie din Hong Kong.

La Paris, pe toată perioada Comunismului, a fost apreciat de comunitatea românească de pe lângă Biserica Sfinților Arhangheli, pentru că a mijlocit pe lângă autoritățile vremii, astfel încât românii de la Paris să-și definească identitatea. Împreună cu Mitropolitul Basarabiei, Visarion Puiu, a reușit să dobândească un fel de acoperire canonică Episcopiei românilor liberi, atașând-o de Biserica Sinodului rușilor albi din America. În cele din urmă, la bătrânețe, a fost și el, ca mulți alții, înlăturat din comunitatea românească din Rue Jean de Beauvais. I-am devenit duhovnic și în acest fel mi-a încredințat multe taine. Între timp, s-a dus și el la Domnul. A fost înmormântat într-un cimitir din apropierea Parisului, la Aubervillier. Avea un mare respect pentru Regina Ana și pentru familia Regală. Am fost de față când domnul Duiliu i-a spus Majestății Sale Regina Ana aceste cuvinte: ”Majestatea Voastră, între viețile noastre Dumnezeu a rânduit o complementaritate: dacă Majestatea Voastră veneați în ziua de 18 septembrie 1923, în Arondismentul XVI din Paris, ca fiică a Principelui René de Bourbon-Parma, tot în aceeași lună, veneam și eu ca tânăr la Paris, unde îmi căutam rosturile pentru care am fost trimis. Iată cum totul este providență și hazard nu există. Știm că pașii omului de la Dumnezeu se îndreptează”, încheia cuvântul său Monsieur Duiliu Sfințescu.

Amintiri despre Regele Mihai I și Regina Ana

Prin anul 1995 am avut onoarea să merg cu Domnia Sa la Versoix, în Elveția, și m-a prezentat Regelui Mihai și Reginei Ana. A fost o zi superbă din viața mea, mai ales că am avut prilejul să-i invit la Rosier, în Franța, unde fondasem prima mănăstire românească, ”Buna Vestire”, închinată și Cuvioasei Parascheva. Le-am inspirat încredere și pentru faptul că le-am vorbit despre Principesa Elena devenită Maica Alexandra, la o mănăstire a rușilor albi ”Bussy en Hote”, fiind duhovnicul acelor maici în perioada studiilor mele de doctorat la Saint-Serge. Spre bucuria mea, în anul 1998, Majestatea Sa Regele Mihai și Regina Ana au răspuns invitației și au venit la mănăstirea noastră din apropierea Castelului de la Fontainebleau, unde odinioară se retrăgeau regii Franței, pentru a participa la întronizarea Mitropolitului Iosif Pop, care a avut loc în ziua de Buna Vestire a acelui an, în Catedrala greacă cu hramul ”Sfântul Arhidiacon și Mucenic Ștefan” din Paris. Am avut în grijă să mă preocup de distinșii oaspeți. Astfel, Majestatea Sa cu Regina Ana au stat vreo trei zile în casa de protocol a mănăstirii. Privesc din când în când fotografiile care imortalizează evenimentul din acea epocă. În acest timp am avut prilejul să observ grandoarea, majestatea unor oameni atât de nobili, dar simpli în comportamentul lor. Regina Ana excela prin delicatețe, maniere și înțelepciune. În felul ei de a fi nu era nimic disimulat. Orice vorbă și gest erau calculate, calme și exprimau parcă noblețea și clarviziunea înnăscută a unui om trimis de Dumnezeu să fie simbolul unui neam. În una din seri, la cină, același domn Sfințescu se adresează Majestății Sale, Reginei Ana: ”Majestate, noi, românii, am fost întotdeauna răstigniți de-a lungul istoriei. Iată că nici pe mitropolitul nostru nu-l putem instala în biserica noastră din centrul Parisului, unde era casa regilor noștri și a trebuit să se organizeze această ceremonie în Biserica Grecilor. Iată cum se repetă istoria! Îmi amintesc cum Guvernul României, al lui Petru Groza, nu v-a permis să faceți cununia religioasă la București, în Catedrala patriarhală, ci ați organizat-o în Palatul regal din Atena, eveniment care, după cum bine se știe, s-a consumat în data de 10 iunie 1948. Ce cruntă este istoria câteodată! Sper să dea Dumnezeu ca odihna cea veșnică să o petreceți în sânul și în pământul poporului român pe care l-ați iubit atât de mult și pentru care v-ați jertfit!”.

Astăzi, când am auzit de hotărârea Familiei Regale ca funeraliile Reginei Ana să fie în România, în Biserica Regilor de la Curtea de Argeș, m-am întristat întâi de plecarea din această lume a unui om simbol al neamului românesc, dar m-am consolat cu gândul că se împlinește acea previziune a unui mare român care își doarme somnul de veci departe de țară, dar care cu sufletul este acasă, în România.

Fie ca Dumnezeu să facă ceea ce voiește El cu neamul nostru românesc, care, prin Regina Ana și Regele Mihai, a scris o importantă pagină de istorie în viața acestui popor de sfinți și de eroi. (Extras din manuscrisul cărții în curs de apariție intitulate ”Un misionar liber la Paris”)

+IPS Arhiepiscop Ioachim 


Mesaj de compasiune față de victimele atacului terorist din Franța

ips_ioachim_bacauanul_w714_h1000_q100

15 Iulie 2016

Aflând de tragicul act terorist, petrecut în noaptea de joi spre vineri la Nisa, comis de Ziua Națională a Franței, atentat care a provocat moartea a zeci de persoane nevinovate și rănirea gravă a multora, nu putem fi insensibili față de acest dureros eveniment și ținem să ne arătăm solidaritatea și compasiunea față de familiile îndoliate și întristate, a căror membri au fost victime ale acestei tragedii, rugându-ne ca Dumnezeu să odihnească în pace sufletele celor decedați și să dea grabnică însănătoșire celor răniți.

morti_pe_14_iulie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Ca și poporul român, poporul francez a fost răstignit de mai multe ori în istoria lui, dar a reușit să se replieze și să depășească încercările prin care a trecut, rămânând un popor în plin progres, apărător a drepturilor omului, o națiune civilizată și creatoare de civilizație planetară. De aceea credem că și de data aceasta va depăși cu demnitate acest moment și va face totul ca astfel de tragedii să nu se mai repete.

Vigilența și trezvia trebuie să ne preocupe pe toți, căci s-a dovedit, încă o dată, că brațul nemilos al terorismului mondial poate lovi oriunde și oricând.

Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului


 

Liturghie arhierească de ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel la Bacău

Cu binecuvântarea IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, în perioada 26 – 29 iunie, în parohia „Sf. Apostoli” din incinta Spitalului Municipal Bacău  a avut loc un amplu eveniment cultural-duhovnicesc sub titlul “Bacăul sub binecuvântarea sfinților”.

13567114_896468500482565_7661948845543267187_n-1600x1080

Multitudinea de acțiuni liturgice și cultural-catehetice,  coordonate de pr. Paroh Constantin Abageru și pr. Romel Zaharia, a debutat duminica, 26 iunie, in jurul orei 18.00, când o delegație a Arhiepiscopiei Tomisului, în frunte cu IPS arhiepiscop Teodosie, a adus spre închinare moaștele Sf. Ap. Andrei, apostolul românilor. Alături de acestea, au fost  aduse, tot atunci,  moaștele Sf. Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon.  Zilele următoare s-au desfășurat sub semnul rugăciunii și al cuvântului mărturisit, programul liturgic fiind completat de o serie de conferințe susținute de către pr. arhim. Pimen Costea -vicar eparhial  si de pr. arhim. Hrisostom Rădășanu -consilier pe probleme de educație al Arhiepiscopiei Iașilor.  Tot aici, a avut loc și festivitatea de premiere a elevilor ce au obținut rezultate deosebite la Olimpiada de Religie.

13566938_896490250480390_3541928818033613026_n-1600x1080

Prezența Ierarhului Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, în ziua de cinstire a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, unde sub protia Sa a fost săvârșită Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie,  a înmiresmat și încununat aceste zile de intensă trăire duhovnicească, dezvoltând și mai mult  religiozitatea băcăuanilor, care au fost prezenți pentru a primi ajutorul Sfinților și nectarul harului oferit prin binecuvântare de Chiriarhul locului.  În cadrul slujbei au fost rostite rugăciuni speciale pentru tinerii care, în această perioadă, se află în pragul unor examene definitorii pentru viitorul lor. De asemenea, a fost oficiat și un parastas pentru ctitorii bisericii parohiale.

În cuvântul de învățătură Părintele Arhiepiscop a spus:

Rămâneți în Biserica lui Hristos, în această instituție divino-umană, oricât de mute ispite vom avea de înfruntat. Noi suntem întemeiați pe temelia apostolilor. Fiecare din noi putem fi un nou Petru sau un nou Pavel. Nu trup și sânge, adică nu biologicul din noi, recunoaște existența Lui Dumnezeu, ci partea cealaltă din noi, adică sufletul.

Petru după ce a fost înzestrat cu putere  de sus, la Rusalii, împreună cu alți apostoli, au plecat în toată lumea pentru a promulga, pentru a propovădui ceea ce este Dumnezeu pentru noi și ceea ce este Iisus, care a venit la plinirea vremii, să reorienteze oamenii către o altă gândire, către un alt liman care ne situează în ceea ce este dincolo de lumea aceasta, dincolo de istorie.

Atunci când intrăm în biserică ne simțim ontologic legat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care a venit să ne mântuiască și să ne ducă în Împărăția Lui Dumnezeu. Astăzi noi învățăm că trebuie să avem conștiința prezenței lui Dumnezeu în noi și a apartenenței noastre la Biserică. 

13438830_896469077149174_7365334361266095313_n-1600x1080

În încheiere, preotul paroh Constantin Abageru, a mulțumit Ierarhului pentru prezența Sa în mijlocul comunității unde păstorește, părintelui protopop, tuturor preoților ce au format impresionantul sobor, enoriașilor săi și tuturor credincioșilor care au venit pentru a se închina la Sfintele Moaște. În aceste zile s-au perindat spre închinare, peste zece mii de pelerini din Bacău și din împrejurimi.

Deși  Sfintele Moaște trebuiau să plece din Bacău spre zona Dobrogei imediat după terminarea Liturghiei; din pricina rândului foarte lung de închinători ce s-a format, acestea au plecat spre Tomis, în dimineața zilei următoare, fiind conduse de către o delegație coordonată  de Părintele Costică Busuioc, protopop al Protoieriei Bacău

   Pr. Daniel-Ionel Marari


Conferințe duhovnicești susținute la Parohia “Sfinții Apostoli” din Bacău

img_6989-1600x1080

Cu binecuvântarea Ierarhului nostru – IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, sub directa coordonare a Protopopiatului Bacău și în contextul serbării hramului Parohiei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Parcul „Cancicov” al municipiului Bacău (lângă Spitalul Județean), au fost aduse la această biserică spre a fi venerate Sfintele Moaște ale Sfântului Apostol Andrei și ale Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, prilej de mare și sfântă bucurie pentru urbea băcăuană și nu numai.

img-20160628-wa00071-1600x1080

Evenimentul de mare amploare cultural-duhovnicesc cu implicații catehetice practice s-a desfășurat de-a lungul a mai multe zile sub egida ”BACĂUL sub binecuvântarea sfinților”. Credincioși de la mic la mare au venit pentru a participa la Sfintele Liturghii, pentru a se închina la sfintele moaște și chiar pentru a participa la conferințele organizate cu acest sfânt prilej.
Astfel, în data de 27.06.2016 sub titlul «Apostolat și educație creștină pentru lumea de astăzi» s-a desfășurat, în curtea bisericii implicate în proiect, conferința ce l-a avut ca invitat pe Părintele Arhim. Pimen Costea – vicar eparhial administrativ în cadrul Centrului Eparhial al Arhipiscopiei Romanului și Bacăului.
Părintele Pimen a spus printre altele:
Ne trebuie o educație cu totul aleasă pentru ca generația care vine din urmă, să fie una formată intelectual, dar care să știe a avea continuu Biserica în mintea și în ființa sa. Tânărul are nevoie de dragoste și înțelegere. Ținta finală a educației religios-morale trebuie să fie creșterea duhovnicească a copiilor și a tinerilor în iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni.

img_6991-1600x1080La finalul conferinței, părintele a răspuns tuturor întrebărilor venite din public.
Următoarea conferință, a avut loc marți, 28.06.a.c. Programată inițial în curtea locașului de cult al parohiei, din cauza vremii capricioase din ultimele zile, aceasta a fost mutată în sediul Protopopiatului Bacău. La ea au participat toți preoții protoieriei, precum și mulțime de credincioși ce a dorit să îl asculte pe Părintele invitat special cu acest prilej.
Intitulată sugestiv «Ai copil? Învață să fii părinte!», a avut drept conferențiar pe Părintele Arhim. Hrisostom Rădășanu, Consilier al Sectorului învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor care a venit la Bacău având binecuvântarea IPS Părinte Teofan -Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

13516747_949556338490695_6202230597607539022_n-1600x1080Pe parcursul întrunirii au fost dezvoltate mai mult linii de discuții despre Inteligența spirituală din fiecare individ, despre existența IQ spiritual, despre conștiință și sacralizarea experinței zilnice. Subiectul întrunirii, prezentat în variantă modernă, a captat atenția auditoriului, care a dat un feed-back pozitiv întâlnirii. În încheierea conferinței, Părintele Protopop Costică Busuioc, gazda evenimentului cultural, a mulțumit Părintelui conferențiar precum și tuturor celor prezenți.

(Pr. Daniel-Ionel Marari)