Rânduieli liturgice pentru ziua de 1 ianuarie

 

Într-un comunicat de presă cu titlul: „La trecerea dintre ani se citesc Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos şi rugăciuni de mulţumire, iar în ziua de 1 ianuarie, după Sfânta Liturghie, se săvârșește slujba de Te-Deum”, Biroul de presă al Patriarhiei Române precizează:

Întrucât sărbătoarea bisericească de la 1 ianuarie (Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului şi Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei), care este şi începutul Anului Nou civil, trebuie primită cu bucurie duhovnicească, Patriarhia Română reamintește că, potrivit hotărârii nr. 630/2011 a Sfântului Sinod privind stabilirea unei rânduieli liturgice unitare în Biserica Ortodoxă Română, la sfârșitul Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare se va oficia slujba Te-Deum-ului, aşa cum se procedează la nivel panortodox şi cum prevăd îndrumările tipiconale.

Hotărârea sinodală menţionată mai sus precizează că citirea moliftelor Sfântului Vasile cel Mare în ziua de 1 ianuarie, după Liturghia Sfântului Vasile cel Mare este o inovaţie relativ recentă în unele parohii din Muntenia, practică neaprobată de Sfântul Sinod, inexistentă în alte zone ale ţării și în tradiţia liturgică a celorlalte Biserici Ortodoxe surori.

De aceea, Sfântul Sinod a hotărât că pentru a evita practicile dăunătoare unităţii liturgice, rânduiala citirii moliftelor Sfântului Vasile cel Mare se săvârșește în zile de post, în cazuri individuale şi, mai ales, în legătură cu Taina Sfântului Maslu, atunci când bolnavul solicită, aceasta trebuind să fie însoţită de post şi spovedanie, atât din partea clericilor, cât şi a credincioșilor.

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 25 decembrie Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

images (41)

Acest eveniment a avut loc în urmă cu 2000 de ani într-o peşteră din Betleemul Iudeii. Atunci, împărat al Imperiului Roman era Octavian Augustus (27 î.d. – 14 d.Hr.) în timp ce guvernator al provinciei Siria, de care ţinea şi Iudeea, era Quirinius, iar rege în Iudeea era Irod Idumeul (37 î.d. – 4 d.Hr.). Evenimentul naşterii Mântuitorului s-a întâmplat către sfârşitul domniei lui Irod, fiind fixat de către Sfântul Dionisie Exiguul în anul 753 de la întemeierea Romei, de când se numără anii erei creştine. Deasupra locului Naşterii Domnului din Betleem străjuieşte de peste 1600 de ani, biserica ctitorită de Sfânta Împărăteasă Elena, sec. IV. În relatările Sfintelor Evanghelii, aflăm istoria Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfânta Fecioară Maria locuia în micul orăşel Nazaret. Bătrânul Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, era un bărbat „drept“, după cuvintele Evanghelistului Matei, din neamul lui David. Numele lui Iosif se traduce prin „Iahve să adauge”, iar meseria sa era aceea de dulgher. Se pare că locul de origine al lui Iosif era cetatea Nazaretului în care Iisus avea să copilărească. Deci, atât Iosif logodnicul, cât şi Sfânta Fecioară trebuiau să se înscrie în oraşul strămoşului David, adică în Betleem. Aici, nu au găsit nicăieri loc de adăpost pentru că veniseră foarte mulţi iudei originari din această localitate pentru a se înscrie la recensământul organizat de Imperiul Roman. La ieşirea din Betleem, dincolo de poarta din spre miază-zi s-au oprit. Aici, au găsit o peşteră care slujea drept staul pentru vite. S-au adăpostit în acest loc, unde, în sărăcia cea mai desăvârşită, Sfânta Fecioară Maria a adus pe lume pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Sfântul Evanghelist Matei istoriseşte de venirea magilor de la Răsărit cu aur, smirnă şi tămâie, de înşelarea lui Irod, de fuga în Egipt, de uciderea pruncilor, de întoarcerea de acolo după moartea lui Irod şi aşezarea în Nazaret. Toate acestea, pentru ca să dovedească marele adevăr că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi Răscumpărătorul cel vestit de proroci. Naşterea lui Hristos este un eveniment istoric, pentru că se petrece într-o anumită epocă, pe vremea când în Imperiul Roman domnea Cezarul Augustus, iar în Iudeea guverna Irod. Sfinţii Evanghelişti insistă în accentuarea caracterului istoric al evenimentului, pentru că vor să arate că Hristos a fost o personalitate istorică, ceea ce înseamnă că a luat cu adevărat trup omenesc şi că întruparea nu a fost o presupunere sau o închipuire. De Crăciun, sărbătorim Naşterea lui Hristos, dar în acelaşi timp, trăim faptele legate de Naştere şi în chip tainic, în inima noastră, pentru că atunci când vieţuim în Biserică, trăim şi suntem părtaşi la toate stadiile sfintei întrupări a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Primele documente despre sărbătoarea Naşterii Domnului le găsim din secolul al III-lea, în Istoria bisericească a lui Nichifor Calist, care a consemnat o tradiţie, potrivit căreia numeroşi creştini au ars de vii într-o biserică din Nicomidia, în care se adunaseră pentru a cinsti Naşterea Domnului. Acest eveniment a avut loc în perioada persecuţiilor împotriva creştinilor, iniţiate de împăraţii Diocleţian şi Maximian. Istoria evanghelică a Naşterii Domnului Sfânta Scriptură ne oferă cele mai importante informaţii despre Naşterea Domnului. Desigur acestora se adaugă ceea ce s-a păstrat prin viu grai în Tradiţie şi în credinţa oamenilor. Deşi scopul Evangheliilor nu a fost să ne ofere o biografie detaliată a Domnului Hristos, totuşi, ele sunt mărturii ale unor evenimente care au avut loc în istorie. Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut în timpul lui Irod cel Mare, numit şi Idumeul (74-4 î.Hr.): „Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele“ (Matei 2, 1). Atunci când consemnează Naşterea Domnului, Matei aminteşte şi de moartea lui Irod: „După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif“ (Matei 2, 19). De asemenea, şi Evanghelistul Luca aşază data naşterii lui Iisus în timpul lui Irod cel Mare: „Era în zilele lui Irod, regele Iudeii“ (Luca 1, 5); şi mai aflăm că acest eveniment a avut loc la un an şi trei luni de la Naşterea Botezătorului Ioan. Conform datelor istorice, aflăm că Irod cel Mare a murit în luna martie a anului 4 î.Hr., iar Naşterea Domnului trebuie să fi avut loc înaintea acestei date, cu cel puţin 40 de zile. Putem data exact moartea lui Irod, pentru că istoricul Iosif Flaviu consemnează că acesta a murit în preajma unei eclipse. Astrologii au datat această eclipsă pe 12 martie anul 4 î.Hr

Bradul- forma vazuta a sufletului impodobit

 

Împodobirea sufletului se face cu post, cu rugăciune, cu fapte bune, cu citiri din cărţile sfinte, cu modificarea comportamentului nostru care, simţim fiecare, lasă de dorit.

Să nu împodobim bradul la casele noastre mai mult decât sufletul nostru! Sufletul nostru este cel care trebuie să fie împodobit! În primul rând să fie curat. Curăţirea sufletului se face numai prin Spovedanie. Nu există altceva; doar asta.

Împodobirea sufletului se face cu post, cu rugăciune, cu fapte bune, cu citiri din cărţile sfinte, cu modificarea comportamentului nostru care, simţim fiecare, lasă de dorit. Acestea ar fi podoabele sufletului.

Bine facem că împodobim bradul. Numai că bradul trebuie să exprime forma văzută a formei interioare împodobite. Pentru că altfel este nimic, este o cheltuială.

Dacă el arată curăţenia familiei, dacă el arată podoaba sufletului nostru, atunci arată şi credinţa noastră. Fericită este acea familie, în care soţul, soţia, copiii, toţi din casă s-au împărtăşit, s-au spovedit, şi au ţinut post în această perioadă.

Pomenirea conducătorilor statului la slujbele liturgice ortodoxe

Pe 16 noiembrie 2014 poporul român a ales prin vot liber şi secret, pe noul preşedinte al României, în persoana profesorului Klaus Iohannis, care îşi va începe mandatul său de 5 ani la data de 21 decembrie 2014, când va depune jurământul. Alegerea sa în această demnitate a fost confirmată de forurile legale competente. Preşedintele nou ales este creştin de confesiune evanghelică-luterană şi de cetăţenie română. Întrucât cetăţenii români sunt, în majoritatea lor, creştini de confesiune ortodoxă, iar Biserica Ortodoxă Română pomeneşte conducerea ţării în cultul ei, s-a pus întrebarea dacă noul preşedinte, de confesiune protestantă (evanghelică-luterană) va fi pomenit la slujbele ortodoxe şi în ce mod.

012_7219ed_w747_h800_q100

Conform rânduielilor sale tradiţionale vechi, Biserica Ortodoxă Română va pomeni şi pe noul preşedinte al României la slujbele divine, aşa cum a făcut-o Biserica noastră întotdeauna, indiferent dacă cel pomenit este creştin ortodox sau de altă credinţă. Biserica creştină apostolică universală s-a rugat pentru conducătorii de stat chiar şi când aceştia erau împăraţi romani păgâni sau politeişti, deci necreştini, care persecutau Biserica. Când împărat roman a devenit Constantin cel Mare (306-337), acesta s-a convertit la creştinism fiind astfel primul împărat roman creştin. El a dat libertate creştinilor şi a sprijinit Biserica în activitatea ei pastorală şi misionară în societate.

Problema pomenirii conducerii de stat în cadrul sfintelor slujbe trebuie privită în contextul mai larg al sensului şi legitimităţii rugăciunilor pentru autorităţile de stat în cultul Bisericii. În această privinţă trebuie să precizăm că aceste rugăciuni şi pomeniri ale autorităţii de stat nu sunt ceva străin de cultul creştin şi nu sunt nici de dată recentă sau o adaptare contextuală, ci provin din tradiţia cultului creştin apostolic. Prin ele s-a dat expresie atitudinii Bisericii faţă de societate şi autoritatea de stat. Ele exprimau cererile de mijlocire spirituală pe care Biserica le-a săvârşit în toate timpurile şi pentru toţi oamenii. Ele au la bază îndemnul scripturistic adresat de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire, fără numai de la Dumnezeu” (Romani 13, 1-7) şi îndemnul adresat de acelaşi Apostol episcopului Timotei din Efes: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru conducători şi pentru cei care sunt în înalte dregătorii” (I Timotei 2, 1-4). În virtutea acestui îndemn, Biserica a făcut rugăciuni pentru autorităţile de stat în primele veacuri după Hristos, chiar dacă împăraţii romani erau păgâni şi persecutori. Din sec. al IV‑lea, când împăratul a devenit creştin, el a fost pomenit pe nume la slujbe, nu numai pentru că deţinea puterea politică seculară sau lumească, dar şi pentru că era considerat slujitor al poporului şi apărător al credinţei creştine, după ungerea (confirmarea) sa liturgică în funcţie de către căpetenia bisericească. În virtutea acestei practici, Biserica Ortodoxă Română a pomenit nominal la slujbe pe toţi domnitorii români creştini ortodocşi şi pe regii României (catolici sau ortodocşi) din perioada 1866-1947, ei fiind asimilaţi cu împăraţii creştini ai Bizanţului. După 1947, pomenirea conducerii de stat nu s-a mai făcut nominal, ci folosind o formulă generală de „conducătorii ţării”, care cuprinde întreaga conducere centrală a ţării (preşedinte, parlament, guvern). Ceea ce trebuie reţinut este faptul că indiferent de perioadele sau momentele de armonie sau tensiune dintre Biserică şi stat, Biserica nu a încetat niciodată să se roage pentru conducătorii statului, deoarece conducătorii unui popor au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi sinceri şi drepţi, patrioţi şi milostivi. Rugăciunile pentru autorităţi nu s-au impus din afară şi nu au constituit un mijloc de adaptare, de oportunitate a Bisericii creştine, ci prin aceste rugăciuni ea a recunoscut statul şi conducerea de stat ca fiind o realitate îngăduită de Dumnezeu. Biserica s‑a rugat pentru conducătorii statului totdeauna, indiferent de numele sau credinţa religioasă pe care au avut-o aceştia, şi pentru că toţi oamenii care ocupă funcţii de mare responsabilitate în viaţa poporului au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a promova adevărul, dreptatea şi demnitatea umană în societate, dacă au şi cultivă conştiinţa responsabilităţii.

Aşadar, rugăciunile pentru conducătorii unei ţări au la bază o temeinică argumentare scripturistică şi patristică, ele exprimând o atitudine spirituală şi pastorală a Bisericii, nu una politică sau partizană. În acest sens, episcopul Vasile Coman al Oradiei scria în anul 1983: „Creştinii se roagă pentru stăpânire nu din frică sau din linguşire, nici pentru vrednicia stăpânitorilor, ci din convingerea că stăpânirea (n.n. responsabilitatea conducerii) este rânduită de Dumnezeu”[1].

În concluzie, deşi conducerea de stat este temporară şi schimbătoare, Biserica a rămas totuşi constantă în tradiţia ei apostolică de a se ruga pentru conducătorii statului, pentru binele poporului.

Pr. Prof. N. D. Necula

Primul Arhiepiscop ales al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului

01_w747_h800_q100

Noul Arhiepiscop ales al Romanului şi Bacăului, Preasfinţitul Părinte Ioachim Giosanu, s-a născut pe 29 martie 1954, în comuna Stăniţa din judeţul Neamţ, fiind al treilea copil al familiei. După absolvirea şcolii generale din satul natal a întrat ca frate în obştea Mănăstirii Sihăstria. A absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ și Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. În anul 1980 a fost tuns în monahism, la Mănăstirea Bistriţa Neamţeană, avându-l ca naş de călugărie pe Părintele Arhim. Ioanichie Bălan, unchiul său. În perioada 1985-1991 a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucuvinei, fiind prim-arhidiacon al Catedralei din Iaşi şi secretarul mitropoliţilor Teoctist Arăpaşu şi Daniel Ciobotea. În 1990 a fost hirotonit ieromonah şi un an mai târziu a fost hirotesit protosinghel. Între 1991-1994 a urmat cursurile de doctorat la Institutul „Saint Serge” din Paris. Pe 1 mai 2000 a fost hirotonit arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, iar pe 13 septembrie 2009 a fost ridicat la rangul de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. De-a lungul timpului a înființat și restaurat mai multe locașuri de cult și a înființat diferite instituții culturale. Preasfinția Sa are și o bogată activitate editorială, publicând 14 cărţi. A alcătuit slujbele pentru 25 de sfinţi români canonizaţi de Sfântul Sinod și a publicat zeci de articole în diferite publicaţiibisericeşti. A participat la conferințe naționale și internaționale și a reprezentat, de mai multe ori, Biserica Ortodoxă Română la întruniri peste hotare. Ierarhul a înfiinţat şi organizat peste 40 de centre social-filantropice pe tot cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Slujba de pomenire pentru Inaltpreasfintitul Eftimie

În ziua de sâmbătă, 13 decembrie 2014, la Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Cuv. Parascheva” din Roman, s-a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, urmată de parastasul pentru vrednicul de pomenire Eftimie Arhiepiscopul, la trecerea a 40 de zile de la mutarea sa la Domnul.

dsc_2560

După acest moment de pioasă evocare, în sala de şedinţe a Centrului Eparhial de la Roman, Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, întrunit sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Locţiitor de Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, a desemnat drept candidaţi la scaunul vacant de Arhiepiscop al Eparhiei Romanului şi Bacăului pe Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi pe Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

În după amiaza aceleaşi zile, la Reşedinţa Mitropolitană din Iaşi, a avut loc şedinţa de consultare a Sinodului Mitropolitan cu Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şedinţă la care au participat membrii Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, cărora li s-au alăturat, potrivit normelor statutare, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi şi directorul Liceului Teologic Ortodox „Episcop Melchisedec” din Roman.

În urma consultărilor, membrii Adunării Eparhiale au susţinut, prin vot, în unanimitate, cele două candidaturi propuse de Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Numele celor doi candidaţi desemnaţi vor fi comunicate Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care va decide, prin alegere, în zilele de 16-17 decembrie a.c., numele noului Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. (Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor)

dsc_2613

Preluat de pe www.epr.ro

Ajunul Craciunului

Iubiti credinciosi ,

In data de 21 ( dupa Sfanta Liturghie ora 12), 22 , 23.12.2014  , se va aduce de catre slujitorii bisericii in casele dumneavoastra vestea bucuriei  Nasterii Pruncului Iisus Hristos  in ieslea din Betleem. Dorim ca aceste zile binecuvantate sa lumineze ieslea sufletului fiecarui dintre noi sa primim pacea,lumina si bucuria cerului deschis ,iar  noi ca si  ingerii din Betleem sa doxologim cu glas de bucurie  “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” .Amin! 

Convocare consilieri

Anunt.

In data de 14.12.2014 (duminica) sunteti rugati sa fiti prezenti in Sfanta Biserica dupa Sfanta Liturghie pentru sedinta Consiliului Parohial unde se vor discuta probleme  de ordin administrativ.

16 ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Arhimandrit Cleopa Ilie

Se împlinesc, la 2 decembrie 2014, 16 ani de la mutarea la cele veșnice a Părintelui Arhimandrit Cleopa Ilie (1998 – 2013). Dumnezeu L-a chemat la Sine, în zorii zilei de 2 decembrie, după ce cu 69 de ani înainte, tot într-o zi de decembrie, pășise pe poarta mănăstirii. Cu câteva ceasuri înainte de plecarea dintre noi, deși era doar ora 20.00, părintele citise rugăciunile dimineții și Acatistul Mântuitorului, parcă știind că dimineața următoare o va petrece în împărăția lui Dumnezeu. În data de 2 Decembrie 1998, la ora 2:15, dis-de-dimineață – Părintele Cleopa începe călătoria în veșnicie.

Părintele Cleopa s-a născut la 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru Ilie. A urmat școala primară de șapte ani în satul natal. Timp de peste trei ani de zile a făcut ucenicie duhovnicească la Schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea.

În anul 1929, la începutul lui decembrie, a intrat în obștea Schitului Sihăstria împreună cu fratele său mai mare, Vasile. După trei zile au fost primiți în obștea acestui schit, în ziua Sfântului Ierarh Spiridon, la 12 decembrie.

Până în anul 1935, Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți frați. Apoi este luat în armată în orașul Botoșani. Se reîntoarce la schit în toamna anului 1936 și este tuns în monahism la 2 august 1937, primind numele de Cleopa. După aceasta face ascultare la oile schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie și Antonie Olaru.

În iunie 1942 este adus în schit și numit locțiitor de egumen, întrucât starețul Ioanichie Moroi era bolnav.

În anul 1944, la 27 decembrie, monahul Cleopa este hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. După această dată este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.

În anul 1947, Schitul Sihăstria, numărând peste 60 de viețuitori, a fost ridicat la rang de mănăstire, iar Protosinghelul Cleopa Ilie este făcut arhimandrit, cu aprobarea Patriarhului Nicodim.

În anul 1948 se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria.

În anul 1949, la 30 august, Arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina – Suceava și se transferă acolo cu 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei Patriarhului Justinian. În locul său este numit stareț Protosinghelul Ioil Gheorghiu.

La Mănăstirea Slatina întemeiază o obște care a ajuns la peste 80 de viețuitori. Între anii 1952-1954, fiind urmărit de securitate, se retrage în Munții Stânișoara, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După mai bine de doi ani de viață pustnicească, este readus în mănăstire, la porunca Patriarhului Justinian.

În anul 1956, revine la metanie, iar în primăvara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în Munții Neamț, unde se nevoiește mai bine de cinci ani de zile.

În toamna anului 1964 revine în Mănăstirea Sihăstria, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani, până la 2 decembrie 1998, când își dă duhul în mâinile lui Hristos.

Molifta Postului Craciunului

Dragi fii duhovnicesti

In zile de 26/27/28.11.2014, intre orele 10 :00  si  15 :00  , miercuri ,joi si vineri  cu ajutorul Bunului Dumnezeu preotul parohiei va ajunge la casa fiecarui credincios sa lase bucuria rugaciunii sfantului Post a Craciunului si  binecuvantarea lui Dumnezeu .  ( molifta Postului Craciunului )

Dumnezeu sa binecuvanteze toata suflarea !