Iubiti credinciosi

Cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Preacurate in anul 2014 din punct de vedere administrativ, duhovnicesc a fost fructuos care a creionat in chip deosebit activitatile bisericii noastre. Rodul rugaciunilor tuturor, dar cat si a sustinerii concrete si perseverente a celor care ne ostenism in acest ” Coltisor de Rai “ al parohiei noastre, a facut posibil, ca pana la acest moment dat, luna ianuarie 2015, sa ne putem bucura de frumoasele realizari pentru biserica noastra.

          2014
2014

Asezamantul Social al bisericii noastre (Casa praznicala) in anul 2014 s-a imbracat la exterior in haina noua si luminoasa si ne bucura pe fiecare dintre noi atunci cand trecem prin fata sfintei biserici si a casei praznicale din satul nostru care asteapta sa primesca un nume, iar acest nume va fi harazit de Bunul Dumnezeu la vremea randuita prin Ierarhul nostru Inaltpreasfintitul Parinte Ioachim Arhiepiscop al Romanului si Bacaului. Lucrarile care s-au efectuat, tamplaria de termopan si placarea pe exterior a asezamantului in 2014 s-au desfasurat intr-o frumasa colaborare cu credinciosii si gospodarii satului care au sustinut financiar lucrarile efectuate. De asemeni familia de buni crestini Elisei Sava si Doina au sustinut financiar toata lucrarea de racordare la reteuaua electrica si tot ceea ce insemna partea electrica si iluminat in interiorul casei de praznuire.Pe aceasta cale aducem multumiri cu binecuvantare tuturor celor care au inteles importanta acestei lucrari de a putea desfasura activitatile sfintei noastre biserici intr-un cadru cat mai extins si nadajduim, ca in acesta noua cladire vom derula activitati atat de natura liturgica, culturala, sociala, duhovnicesca cat si administrativa. Bunul Dumnezeu sa rasplatesca fiecaruia dupa ostenala sa, dar cu toti dimpreuna trebuie sa avem bucuria si nadejdea ca in urma noastra raman edificii sacre care sunt scrise in cartea vietii noastre a neamului nostru, dar cat si in cartea timpului si a istoriei a acestui frumos tinut Moldav, daruit de Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant slujnicului Ion Odoaba al carui nume il poarta astazi comuna Odobesti.

Bunul Dumnezeu sa primeasca jetfa tuturor!

Pr.Augustin Carlan

Ce fel de frică să aibă soția față de soț

Despre dragoste i-a vorbit bărbatului şi i-a încredinţat lui cele ale femeii. Şi i-a grăit cele despre dimages_3ragoste, ca să-l apropie cu tărie şi să-l lipească de femeie. Căci cel care îşi lasă tatăl pentru femeie, dacă o lasă şi pe ea şi o părăseşte, de ce iertare mai este vrednic?

Cel ce-şi iubeşte femeia, chiar dacă nu e foarte ascultătoare, o supune cu totul [prin iubire]. Atât poate fi de grea şi anevoioasă unirea cea de un gând dacă cei doi nu sunt legaţi prin tirania dragostei, încât frica nu o poate îndrepta defel. Pentru aceea stăruie asupra iubirii, ca una ce este mai puternică (decât înfricoşarea).

Femeia, deşi pare că este în pierdere prin aceea că a fost rânduită să se supună şi să aibă frică (de bărbat), de fapt este în câştig. Căci ceea ce este mai greu şi mai important – iubirea – cade pe umerii bărbatului. Dar pentru ce să nu se teamă femeia de bărbat, ar putea zice careva? Tu iubeşte-o! Împlineşte ce ţine de tine! Chiar dacă alţii nu fac ceea ce ţine de ei, noi trebuie să facem (tot ce suntem datori). Oare ce vreau să zic? Iată Pavel ce zice: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos” (Ef 5, 21).

Pentru ce, dar, celălalt să nu se supună, (ci numai unul din ei)? Tu crede (numai) legii lui Dumnezeu şi (supune-te ei)! Aşa-i şi acum! Femeia, chiar dacă nu e iubită (de bărbat), să se teamă, ca să nu se întâmple nimic rău din partea ei. Asemenea bărbatul, chiar dacă femeia nu se teme, s-o iubească, pentru ca să nu dea el pricină de ceva. Fiecare să facă ce ţine de el.

Prin urmare, nuntă este dacă se face după Hristos, dacă e nuntă duhovnicească şi naştere duhovnicească, nu din sânge, nu din dureri ale naşterii. Aşa a fost şi naşterea lui Isaac. Ascultă ce zice Scriptura: „Şi Sarra nu mai era în stare să nască” (Facere 18, 11). Iar nunta nu este din patimă trupească, ci întreagă duhovnicească, atunci când sufletul se uneşte cu Dumnezeu prin unire negrăită şi numai de El este cunoscut. De aceea zice: „Cel ce se lipeşte de Domnul un singur Duh cu El este” (I Cor 6, 17). (…)

Despre dragoste i-a vorbit bărbatului şi i-a încredinţat lui cele ale femeii. Şi i-a grăit cele despre dragoste, ca să-l apropie cu tărie şi să-l lipească de femeie. Căci cel care îşi lasă tatăl pentru femeie, dacă o lasă şi pe ea şi o părăseşte, de ce iertare mai este vrednic?

Nu vezi de câtă cinste vrea Dumnezeu să se bucure femeia, încât te-a despărţit de tată şi te-a pironit de ea? Dar pentru ce să facem cele datorate de noi, iar ea să nu facă? Dacă necredinciosul se desparte, despartă-se. Nu este legat fratele sau soră în acest caz (I Cor 7, 15).

Tu, când auzi de frică, să-i ceri frica ce se cuvine unei femei libere, nu frică cum e a roabei (faţă de stăpân). Că ea este trupul tău. Dacă faci această (şi o socoteşti roabă), pe tine te ocărăşti, trupul tău îl necinsteşti.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale- Omilii la căsătorie, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu 2004, p.45)

Şedinţa administrativă a preoţilor din Protopopiatul Bacău

Miercuri 28 ianuarie 2015, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, în sala de conferinţe a Protopopiatului Bacău  (începând cu orele 10:30)  se va desfăşura ședința administrativă lunară a preoţilor băcăuani.

logo-stema-520x245În contextul alegerii de către Sfântul Sinod a Înaltpreasfinţitului Ioachim în demnitatea de Întâistătător al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, subliniind că:

una dintre prerogativele noului chiriarh ales într-o eparhie este sfințirea și distribuirea Sfântului Antimis în toate unitățile de cult din jurisdicția sa
şi că parohia va primi noul antimis ca dar iar cel vechi va fi retras,
întrucât anul 2015 a fost declarat în Biserica Ortodoxă Română „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi” şi “Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”,

ședința va prilejui prezentarea programului de activități propuse pentru anul în curs, Preacucernicul părinte protopop Costică Busuioc urmând să sublinieze detaliile organizării SINAXEI 2015 a preoților din Protoieria Bacău, eveniment ce va avea loc JOI – 12 februarie a.c., la Catedrala Înălțarea Domnului.

Printre altele, pe ordinea de zi, vor fi puse în discuţie probleme curente şi comunicări administrative, fiind abordate diverse aspecte ce ţin de activitatea culturală, pastoral-misionară şi administrativă a parohiilor din Protoieria Bacău.

Dacă ţi-e teamă de ceva din lume înseamnă că nu ţi-e frică de Dumnezeu; şi, dimpotrivă, cel care se teme de Dumnezeu n-are frică de nimic.

frica_8

Frica de Dumnezeu şi frica „lumească” nu sunt două atitudini deosebite prin natura lor, ci sunt una şi aceeaşi atitudine fundamentală a omului, însă îndreptată spre ţeluri diferite. Acest lucru iese limpede din învăţătura Sfinţilor Părinţi, care arată cum una o exclude pe cealaltă: dacă ţi-e teamă de ceva din lume înseamnă că nu ţi-e frică de Dumnezeu; şi, dimpotrivă, cel care se teme de Dumnezeu n-are frică de nimic: „Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va teme decât numai de Stăpânul său. Dar cel ce nu se teme încă de Acesta se teme şi de umbra lui”, scrie, de pildă, Sfântul Ioan Scărarul. De aceea, Sfinţii Părinţi spun că teama ca patimă este înlesnită de „lipsa de rob a sufletului”, la care ajunge omul când nu are Duhul cel dumnezeiesc sălăşluit în sufletul său: „…m-am temut, căci sunt gol”, spune Adam după ce a călcat porunca (Fac. 3, 10).

(Jean Claude-Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, p. 189)

Preasfinţitul Timotei Prahoveanul prezent la cinstirea Sfântului Vasile cel Mare în Patriarhia Ierusalimului

La invitaţia Preafericitului Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a participat, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, la sărbătoarea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare după calendarul ierusalimitean, după cum informează “Ziarul Lumina”. Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare a fost săvârşită în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim de către Patriarhul Ierusalimului, înconjurat de un sobor de 7 ierarhi şi aproximativ 30 de preoţi şi diaconi din diferite ţări ortodoxe ale lumii.

a_w747_h800_q100

La Sfânta Liturghie au participat şi două grupuri de români, veniţi în pelerinaj la Locurile Sfinte, unul din diaspora, iar celălalt din Episcopia Oradiei.   „În cadrul Sfintei Liturghii, pericopa evanghelică dimpreună cu ectenii, ecfonise şi rugăciuni, precum «Tatăl nostru», au fost rostite în limba română, alături de limbile greacă, arabă şi rusă. De asemenea, potrivit tradiţiei de aici, de la Ierusalim, la Vohodul mare a fost pomenit atât Patriarhul Ierusalimului, cât şi Patriarhul Bisericii de care aparţine fiecare ierarh liturghisitor. După săvârşirea Sfintei Liturghii, în jurul Bisericii Sfântului Mormânt, dar şi în întregul complex al Basilicii Învierii din Ierusalim a avut loc o procesiune (litanie), care a avut ca odoare sfinte un fragment din Lemnul Sfintei Cruci, care a fost purtat de către Patriarhul Ierusalimului, şi mâna Sfântului Vasile cel Mare”, a precizat Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.   Preasfinţia Sa se află în aceste zile la Ierusalim cu prilejul instalării noului reprezentant al Patriarhiei Române la Locurile Sfinte.

Basilica.ro

 

Inceputul propovaduirii Domnului 11.01.2015

Evanghelia duminicii dupa Botezul Domnului – Inceputul propovaduirii Domnului

“In vremea aceea, auzind ca Ioan a fost intemnitat, Iisus a plecat in Galileea. Si, parasind Nazaretul, a venit sa locuiasca in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali, ca sa se implineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice: “Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit”. De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Matei 4, 12-17).

“Nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am ingropat cu El in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii.” (Romani 6, 3-4)

Cuvintele “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Matei 4, 17) sunt, de fapt, cuvintele prin care Hristos Domnul incepe propovaduirea Evangheliei Sale.

Aceleasi cuvinte le intalnim si in predica Sfantului Ioan Botezatorul, care cuprindea insa si multe amenintari. De pilda, el vorbeste ascultatorilor despre securea care sta la radacina copacului sa-l taie daca nu aduce roada, referindu-se astfel la judecata sau la pedeapsa divina pentru cei care nu-si schimba viata lor pacatoasa. Deci, Sfantul Ioan Botezatorul cheama la pocainta folosind un limbaj sever, de responsabilizare maxima a oamenilor.

Mantuitorul Iisus Hristos cheama si El pe oameni la pocainta, insa le vorbeste mai mult despre dobandirea vietii vesnice din Imparatia cerurilor a carei prezenta o descrie folosind parabole sau simboluri: comoara, aluat, graunte de mustar etc. Imparatia cerurilor despre care vorbeste Mantuitorul Iisus Hristos nu se afla doar in ceruri, ci acum ea vine pe pamant, printre oameni, fiind cuprinsa in Hristos Insusi. Hristos este Imparatia cerurilor coborata printre oameni, deoarece El este Imparatul cerurilor, iar unde este El prezent, acolo este prezent si Tatal impreuna cu Duhul Sfant. Deci, in si prin Hristos, Imparatia Preasfintei Treimi se descopera oamenilor, mai ales in timpul Botezului Domnului la Iordan. Duminica dupa Botezul Domnului ne invata de fapt ca atat Nasterea Mantuitorului Hristos, cat si Botezul Domnului ne descopera apropierea Imparatiei lui Dumnezeu de oameni, incepand cu zamislirea si nasterea ca Om a Fiului lui Dumnezeu, de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si continuand cu lucrarea Lui mantuitoare in lume. Astfel, in mod mai clar, se vede legatura intre lumina venirii lui Hristos in lume si lumina descoperirii Imparatiei Tatalui si a Fiului si a Duhului Sfant cu prilejul Botezului lui Iisus in apele Iordanului.

Prin indemnul sau chemarea Mantuitorului Iisus Hristos: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Matei 4, 17), Evanghelia de astazi ne face atenti asupra legaturii care exista intre Taina Botezului si Taina Pocaintei ca porti de intrare a oamenilor in Imparatia cerurilor.

In Taina Sfantului Botez, omul primeste iertarea pacatelor, harul infierii si puterea de a se lupta cu pacatul. Prin Botez se iarta pacatele care au fost savarsite pana in acel moment si se daruieste o putere a lui Dumnezeu ca omul sa poata birui ispitele. De aceea, Mantuitorul Iisus Hristos, indata dupa Botezul Sau in Iordan, Se lupta cu ispitele lacomiei care vin de la diavol: ispita de a inlocui pe Dumnezeu cu lumea materiala, ca si cand omul ar fi doar o fiinta biologica, nu si spirituala; ispita de a stapani lumea exterioara, pierzandu-si insa libertatea interioara a sufletului care vine din comuniunea omului cu Dumnezeu; si ispita slavei desarte sau a afirmarii omului prin orgoliu (cf. Matei 4, 1-11; Marcu 1, 13; Luca 4, 2-13).

Iar in partea finala a vietii Sale pamantesti, Hristos respinge ispitele durerii, pregatite de puterile diavolesti ascunse in oamenii care Il urau pe nedrept pe Hristos si incercau sa-L duca la neascultare fata de Dumnezeu si la ura fata de oameni. Insa, prin smerita ascultare fata de Dumnezeu pana la moarte (cf. Luca 23, 46; Filipeni 2, 4-10; Romani 5, 19) si prin iertarea greselilor dusmanilor Sai (cf. Luca 23, 34), Hristos Domnul a biruit puterile demonice si “le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Coloseni 2, 15), transformand astfel moartea ca plata (pedeapsa) a pacatului neascultarii in moarte ca iubire fata de Dumnezeu prin ascultare de El si iubire fata de oameni prin iertarea lor.

Iar pentru ca iubirea smerita a lui Hristos ca om a fost mai tare decat pacatul si moartea, Dumnezeu L-a inviat din morti si I-a daruit viata si slava vesnica (cf. Filipeni 2, 4-10). Iubirea aceasta smerita si preaslavita a lui Hristos Cel Rastignit si Inviat se daruieste omului prin harul Sfantului Botez, pentru ca omul care se uneste cu Hristos sa poata birui pacatul si rautatea demonilor si sa dobandeasca viata vesnica in slava Preasfintei Treimi. Astfel, Botezul este Taina prin care omul se leapada de Satana si se uneste cu Hristos.

Deci, prin marturisirea dreptei credinte si prin Sfantul Botez se iarta omului pacatul stramosesc si toate pacatele facute pana la Botez, se daruieste harul infierii si arvuna invierii, intrucat el trece de la existenta fara Hristos la viata cu Hristos si in Hristos, Care a zis: “Cel ce crede in Mine chiar daca va muri (cu trupul) viu va fi (cu sufletul) ” (Ioan 11, 25).

Intrucat la Botezul Domnului in apele Iordanului S-a aratat Sfanta Treime, adica Tatal a marturisit ca Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este Fiul Sau Cel iubit, iar Duhul Sfant a intarit acest cuvant adevarat al Tatalui (cf. Matei 3, 13-17), Botezul crestin se savarseste in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Astfel, prin Botezul in apa si in Duh, omul credincios reface legatura sa de viata si iubire eterna cu Sfanta Treime, deoarece a fost creat dupa chipul Preasfintei Treimi cand Dumnezeu a zis: “Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra” (Facere 1, 26).

Prin Botezul in apa si in Duhul Sfant ca unire cu Hristos Cel Rastignit si Inviat, omul primeste nu numai iertarea pacatelor, ci si harul infierii, intrucat “celor cati L-au primit (pe Hristos), care cred in Numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut” (Ioan 1, 12-13). In acest sens, Sfantul Chiril al Ierusalimuluispune: “Nimeni sa nu creada ca Botezul da numai iertarea pacatelor, dupa cum era botezul lui Ioan, adica “botezul spre iertarea pacatelor”; dimpotriva, Botezul da si harul infierii…”.1

Apa Botezului a fost numita de unii Sfinti Parinti nu numai icoana a mormantului lui Hristos, ci si “sanul maternal” al Bisericii, din care se nasc fiii ei duhovnicesti: “…acea apa mantuitoare v-a fost si mormant, si mama…”.2

“In Botez, zice Teodor de Mopsuestia,apa devine un san pentru cel care se naste, iar harul Duhului (Sfant) formeaza pe cel care este botezat pentru a doua nastere.” 3

Iar aceasta infiere baptismala are ca scop mantuirea omului, adica invierea lui din pacat si pregatirea lui pentru invierea cea de obste si pentru viata vesnica. De aceea, la sfarsitul Simbolului credintei, rostit de trei ori inainte de Botez, se spune: “Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor si astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.”

Prin marturisirea dreptei credinte si prin harul Sfantului Duh primit la Sfantul Botez, Hristos locuieste in inimile celor botezati (cf. Efeseni 3, 17-18) si ii pregateste pentru invierea cea de obste si pentru viata vesnica (cf. Romani 6, 22-23; Ioan 6, 40 si 47).

Asadar, renasterea spirituala a omului pacatos incepe cu Sfantul Botez in numele Preasfintei Treimi, cand noul botezat primeste iertarea pacatului stramosesc si a pacatelor personale savarsite (in cazul in care cel botezat este adult) pana in momentul Botezului. Acesta se savarseste o singura data, fiindca “este un Domn, o credinta, un Botez” (Efeseni 4, 5). Botezul nu se repeta, dar se reinnoieste prin Taina Pocaintei sau Taina Marturisirii si iertarii pacatelor, numita si “botezul lacrimilor”. Daca Botezul propriu-zis, in apa si in Duhul Sfant, se savarseste o singura data, “botezul lacrimilor” sau Sfanta Taina a Pocaintei se savarseste cat mai des, pentru ca omul sa se curateasca de pacatele savarsite dupa Botez si sa se poata impartasi, fara de osanda, cu Trupul si Sangele lui Hristos, ca sa dobandeasca viata vesnica.

In acest sens, Sfantul Ioan Scararul spune ca primind Botezul in copilarie “ne-am intinat dupa aceea; insa prin acesta (botezul lacrimilor) l-am curatit si pe acela. Daca acesta nu s-ar fi daruit de Dumnezeu oamenilor din iubire de oameni, cu adevarat rari ar fi cei ce se mantuiesc”.4 Acelasi Parinte duhovnicesc spune ca “pocainta este aducerea inapoi (improspatarea) a Botezului. Pocainta este invoiala cu Dumnezeu pentru a doua viata. Pocainta este cumparatoare a smereniei. Pocainta este necontenita renuntare la nadejdea vreunei mangaieri (consolari) trupesti. Pocainta este gandul osandirii de sine si ingrijirea neingrijata de sine. Pocainta este fiica nadejdii si tamaduirea deznadejdii. Cel ce se pocaieste se osandeste pe sine, dar scapa neinfruntat. Pocainta este impacarea cu Domnul prin lacrimi si prin lucrarea cea buna a celor potrivnice pacatelor. Pocainta este rabdarea de bunavoie a tuturor necazurilor. Cel ce se pocaieste este pricinuitorul pedepselor sale. Pocainta este asuprirea tare a pantecelui si lovirea sufletului printr-o simtire adanca”.5

Pocainta sincera cu regret si lacrimi pentru pacatele savarsite aduce iertarea pacatelor si mantuirea sufletului. De aceea, Sfantul Ioan Gura de Aur zice: “Plange si tu, deci, pacatul si nu il plange asa, oricum, la intamplare, sau numai de ochii lumii, ci plange-l cu amar, ca Petru. Varsa lacrimi din adancul inimii, ca Domnul, cuprins de mila pentru tine, sa-ti ierte pacatul. Caci este indurator; El Insusi a spus: “Nu vreau moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa se pocaiasca si sa traiasca (Iezechiel 18, 23)”. Cere de la tine o osteneala mica si iti daruieste lucruri mari; cauta sa-i dai un prilej ca sa-ti harazeasca tie camara mantuirii” (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii despre pocainta 3, 4).

Unde alearga omul pentru a-si marturisi pacatele si pentru a pune inceputul cel bun in viata lui? La Biserica lui Hristos:

“Ai pacatuit? Vino in Biserica si sterge pacatul tau. Ori de cate ori cazi pe un drum, tot de atatea ori te si ridici; astfel, ori de cate ori pacatuiesti, de atatea ori sa te si pocaiesti. Nu deznadajdui, nu fi nesarguincios, ca sa nu-ti pierzi nadejdea in bunatatile ceresti care s-au pregatit pentru noi. Si chiar daca si la batranete ai pacatuit, pocaieste-te si vino in Biserica. Aici este spital, nu tribunal. Aici se da iertare, nu ti se cere a raspunde pentru pacate. Spune-I lui Dumnezeu: “Tie unuia am gresit si rau in fata Ta am facut” (Psalmul 50, 4), si te va ierta. Arata-I pocainta si te va milui.” (Sfantul Ioan Gura de Aur – Omiliile despre pocainta).

In a treia rugaciune, de dezlegare a pacatelor, din Randuiala Sfintei Taine a Spovedaniei sau a Marturisirii, preotul duhovnic rosteste urmatoarele cuvinte: “…impaca-l si-l uneste pe dansul cu sfanta Ta Biserica in Iisus Hristos – Domnul nostru…” (Molitfelnic, Slujba Marturisirii), iar in rugaciunea de dezlegare a tuturor pacatelor, arhiereul sau preotul duhovnic spune: “…si-i invredniceste pe dansii fara de osanda a se impartasi cu infricosatoarele si nemuritoarele Tale Taine…” (Molitfelnic, Rugaciunea pentru iertarea tuturor pacatelor…). Deci, pocainta, inteleasa ca schimbare a vietii pacatoase si marturisire a pacatelor in fata preotului duhovnic in Taina Sfintei Spovedanii, este impacarea omului cu Dumnezeu si cu Biserica Lui, urmata de impartasirea cu Sfintele Taine, care este unirea desavarsita a omului cu Dumnezeu.

Pocainta aduce pace sfanta si bucurie binecuvantata in sufletul omului iertat de pacate, dar si in ceruri. In acest sens, Hristos-Domnul spune ca “in cer va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta” (Luca 15, 7) sau “se face bucurie ingerilor lui Dumnezeu pentru un pacatos care se pocaieste” (Luca 15, 10).

Avem, asadar, convingerea ca asemenea unei ploi line care cade pe un pamant parjolit de seceta si-l face roditor, tot asa lacrimile pocaintei aduc bucurie in cer si pe pamant, cand in sufletul pacatosului bolnav de pacate si pustiit de patimi se pogoara harul iubirii iertatoare a lui Dumnezeu.

Intrucat in viata aceasta pamanteasca omul este supus permanent ispitelor de tot felul, pocainta trebuie sa fie o constanta a vietii crestine, o permanenta curatire de pacatele savarsite cu gandul, cuvantul si fapta, pentru a dobandi mantuirea si sfintenia ca daruri ale lui Dumnezeu. Pocainta adevarata este o lucrare tainica, de renastere in dureri a omului, adica de innoire interioara a sufletului, de rastignire a pacatului din om si de inviere duhovniceasca a legaturii sale cu Dumnezeu, de crestere spirituala in iubire smerita si sfanta. Asa cum plantele cresc si florile infloresc fara sa faca zgomot, tot asa si cresterea duhovniceasca in virtuti, ca rod al pocaintei, este una tainica, pasnica, smerita si luminata de Duhul Sfant.

Asadar, atat Sfanta Taina a Botezului, cat si Sfanta Taina a Pocaintei sunt izvoare de lumina si bucurie pentru viata crestina. Sa nu uitam niciodata ca am fost botezati in numele, lumina si iubirea Preasfintei Treimi si ca in tot timpul vietii noastre trebuie sa preaslavim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, prin gand si cuvant, prin rugaciune si fapte bune. Sa ne rugam Mantuitorului Iisus Hristos ca sa ne ajute sa primim Evanghelia Sa ca fiind Evanghelie a iubirii si vietii vesnice din Imparatia Tatalui si a Fiului si a Duhului Sfant, sa ne pregatim cat mai des, prin pocainta si fapte bune, pentru impartasirea cu Sfintele Taine ale Bisericii prin care pregustam bucuria vietii vesnice din Imparatia cerurilor, spre slava lui Dumnezeu si a noastra mantuire. Amin.

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sfantul Antipa de la Calapodesti

descărcare (3)Sfantul Antipa de la Calapodesti s-a nascut in anul 1816, in localitatea Calapodesti, din judetul Bacau, si a trecut la cele vesnice in ziua de 10 ianuarie 1882, la varsta de 66 de ani, in Manastirea Valaam, din Rusia.

“Povatuitor preaintelept al calugarilor si inger pamantesc te-ai aratat, Sfinte Cuvioase Parinte Antipa, infranandu-ti trupul cu nepatimirea si luminand inimile credinciosilor cu stralucirea virtutilor tale. Pentru aceasta, te-ai facut locas preacinstit al Sfantului Duh si in ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, de la Hristos Dumnezeu, pe Care roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila.”

Sfantul Antipa de la Calapodesti

Alexandru Luchian, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in anul 1816, in satul Calapodesti, comuna Dealul Morii, din judetul Bacau. In anul 1997, in localitatea Calapodesti a fost infiintata o manastire ortodoxa inchinata Cuviosului Antipa, precum se va numi acesta, dupa calugarie.

Parintii sau, Gheorghe si Ecaterina, erau crestini evlaviosi, tatal sau slujind in postul de diacon, in biserica satului, iar mama sa, dupa moartea barbatului ei, calugarindu-se, sub numele de Elisabeta. Precum citim in “Patericul Valaamului”, parintii Cuviosului s-au rugat vreme indelungata sa poata avea un copil, pe care il vor si primi, in cele din urma, ca pe un dar de la Dumnezeu.

La varsta de numai douazeci de ani, Alexandru a mers la Manastirea Neamt, spre a imbratisa viata monahala, insa, nefiind primit, a poposit in Manastirea Caldarusani, de langa Bucuresti. Vreme de doi ani, el s-a nevoit aspru intru dobandirea curatiei inimii, drept pentru care a si primit de la Dumnezeu darul lacrimilor si darul rugaciunii neincetate. Mult s-a folosit tanarul de Cuviosul Ghedeon, un batran care pustnicea langa manastirea amintita de mai bine de 30 de ani.

Cuviosul a petrecut o vreme in Schitul Brazi, din judetul Vrancea, unde a participat la aflarea minunata a Moastelor Sfantului Teodosie, ctitorul respectivei manastiri. Cu binecuvantarea staretului din Schitul Brazi, anume arhimandritul Dimitrie, tanarul monah pleaca in Sfantul Munte Athos.
Odata ajuns in Sfantul Munte, sfantul a petrecut vreme de patru ani in Manastirea Esfigmenu, indeplinind ascultarea de bucatar. Mai apoi, fiind randuit in schima mare, sub numele de Antipa, sfantul s-a retras intr-o chilie pustie.
Avand binecuvatarea duhovnicului, Cuviosul Antipa a mers la Schitul Prodromu, unde obstea era in formare, sub indrumarea Cuviosilor Nifon si Nectarie. Dupa aproape doua decenii de la sosirea sa in Sfantul Munte Athos, sfantul ajunsese cunoscut ca un parinte imbunatatit, mare sihastru si iubitor al rugaciunii lui Iisus.

Parintii din Prodromu, avand nevoie de bani, pentru ridicarea schitului, si vazand in Cuviosul Antipa un om gospodar, dar si induhovnicit, l-au trimis la metocul din Iasi, pentru colecta. Dupa un timp, el va merge pentru colecta in Ucraina, pentru ca mai apoi, fermecat de singuratatea Valaamului, sa se stabileasca acolo, pana la sfarsitul vietii.

In anul 1865, la varsta de 49 de ani, Cuviosul Antipa a intrat in obstea monahala din Manastirea Valaam, situata pe o insula din Lacul Ladoga, in Rusia, la nord de Sankt Petersburg. Potrivit vechilor insemnari, in chilia sfantului nu era nici pat, nici scaun. Cuviosul a ramas cunoscut pentru postirea lui aspra; in lunile, miercurile si vinerile de peste an, precum si in prima saptamana din Postul Mare, sfantul nu gusta si nu bea nimic, iar in restul zilelor ii era de ajuns mancarea pe care o primea sambata, la pranz.

Sfantul Antipa de la Calapodesti si-a cunoscut sfarsitul mai inainte cu trei zile, cand icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului (aflata intr-o chilie athonita) s-a ridicat cu zgomot in aer si, in timp ce restul icoanelor din chilie au cazut, s-a asezat singura pe pieptul sfantului. Dupa cele trei zile, in ziua de 10 ianuarie 1882, in timp ce ucenicul sau ii citea Acatistul Maicii Domnului, Sfantul Antipa de la Calapodesti a adormit in Domnul, la varsta de 66 de ani, fiind inmormantat in gropnita de obste a Manastirii Valaam.

Ieromonahul Pimen, unul dintre ucenicii Cuviosului Antipa, va scrie viata acestuia, in anul 1883. Calugarii din Sfantul Munte Athos l-au trecut pe Cuviosul Antipa de la Calapodesti in randul sfintilor inca din anul 1906. Cuviosul Antipa este singurul calugar athonit roman, care a fost trecut in randul sfintilor printr-o canonizare spontana, venita indata dupa trecerea sa la cele vesnice. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat oficial in anul 1992, el fiind praznuit in ziua de 10 ianuarie.

Sfintele sale Moaste se afla imprastiate pe la mai multe sfinte locasuri de rugaciune. Astfel, cunoastem despre urmatoarele: Manastirea Christiana, din Bucuresti; Manastirea Suruceni, din Basarabia, unde se afla “bratul drept” al acestuia; Manastirea Valaam, din Rusia, in Bisericuta Sfintilor Serghie si Herman.

10.01.2015Teodor Danelache

Înaltpreasfinţitul Ioachim este noul Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului

Un sobor de 21 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sute de preoți, stareți și starețe, alături de mii de credincioși au participat astăzi, 4 ianuarie, la slujba de întronizare a Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim Giosanu, la Catedrala Arhiepiscopală ”Sf. Cuv. Parascheva” din Roman.

mbp_2099-1600x1400
Abia mijeau zorii Duminicii dinaintea Botezului Domnului, că primii pelerini, călcând apăsat zăpada de pe aleile ce duc către Catedrala Arhiepiscopală ”Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, se îndreptau spre a participa la bucuria binecuvântată a acestei zile. Se simțea o atmosferă duhovnicească amintind de zilele când, tot aici, mii de credincioși luau parte la serbarea a 600 de ani de existență ori la ridicarea în rangul de Arhiepiscopie a acestei străvechi eparhii.

De data aceasta, un alt eveniment cu profundă conotație istorică a reunit mulțimea preoților și credincioșilor în duhul Sfintei Cuvioase Parascheva și al iubirii hristice a sfinților ierarhi păstori ai acestui scaun – Dosoftei, versificatorul Psaltirii, Teodosie de la Brazi, Ioan de la Râșca și Secu, Pahomie de la Gledin.

La intrarea în cel de-al șaptea secol de istorie neîntreruptă, în ziua de prăznuire a Cuviosului Teoctist, un impresionant sobor de 21 de ierarhi, alături de sute de preoți, călugări și maici, mulțime de credincioși, l-au întâmpinat pe cel de-al 77-lea păstor al Romanului și al Bacăului. Așa cum este tradiția și rânduiala Bisericii Ortodoxe, momentul întronizării a fost precedat de Dumnezeiasca Liturghie săvârşită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu un sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din care au făcut parte:

Înaltpreasfinţitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chişinăului şi Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor,

Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului,

Înalpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei,

Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului,

Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei,

Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos,

Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor,

Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei,

Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei,

Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului,

Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii,

Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei,

Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor,

Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor,

Preasfinţitul Părinte Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului,

Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei,

Preasfinţitul Părinte Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului,

Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului,

Preasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscop ales al Romanului şi Bacăului, şi

Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Episcop-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a vorbit despre importanța slujirii arhierești. ”Lucrarea arhiereului este manifestarea văzută a mâinii lui Hristos, a cuvântului lui Hristos, a sfinţirii, a iertării, a păstoririi Domnului Hristos. (…) Fiind mâna văzută a mâinii nevăzute, dar prezente a lui Hristos, fiind gura văzută a gurii nevăzute, dar prezente a lui Hristos, arhiereul, după mărturia Sfinţilor Părinţi, este chipul lui Hristos. Continuând lucrarea mântuitoare a Domnului Hristos, a Sfinţilor Apostoli şi a arhiereilor dinaintea lui, episcopul învaţă şi povăţuieşte poporul lui Dumnezeu, slujeşte cuvântul Adevărului, se războieşte cu rătăcirile şi ereziile, se îngrijeşte de unitatea Trupului lui Hristos, sfinţeşte poporul lui Dumnezeu, …. cu harul Sfintelor Taine, îi instruieşte pe păstori şi se preocupă de asigurarea corpului misionar al Bisericii”, a precizat IPS Mitropolit Teofan, în cuvântul său.

Sfânta Liturghie a continuat cu împărtăşirea ierahilor şi a credincioşilor. După binecuvântarea de sfârşit a Sfintei Liturghii a început Slujba de întronizare a Preasfințitului Ioachim Băcăuanul ca Arhiepiscop al Romanului și Bacăului. În cadrul acesteia PS Corneluiu, Episcop al Huşilor, a dat citire Gramatei mitropolitane de instalare și oferirea însemnelor chiriarhale.

După acest moment solemn, PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar patriarhal, a dăruit, din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, un set de sfinte vase, cu următorul mesaj: “Oferim acest set de Sfinte Vase, cu binecuvântare şi dragoste în Hristos, Preasfinţitului Părinte Episcop Ioachim, în ziua întronizării sale ca arhiepiscop”. În continuare, părintele Alexandru Zamfir, consilier administrativ bisericesc a transmis cuvântul de felicitare din partea clerului şi credincioşilor din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului: “Alegerea Înaltpreasfinţiei Voastre în scaunul arhiereasc de la Roman este darul pentru care îi mulţumim lui Dumnezeu în anul 2015, (…) este sărbătoarea noastră, a tuturor, un nou început pentru această de Dumnezeu păzită eparhie.”.

Slujba a continuat cu alocuţiunea Înaltpreasfinţitului Ioachim, noul Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, evenimentul de la Roman a fost transmis în direct prin intermediul televiziunii Patriarhiei Române, Trinitas TV.

Bacaul in haine de mare sarbatoare

P1100965

Pentru credinciosii orasului Bacau , cat si a celor din imprejurimi care au fost prezenti azi 03.01.2015 incepand cu orele 16:00, cu mic cu mare la acest moment de mare sarbatoare si  bucurie duhovnicesca, acela de a avea in mijlocul nostru pe Inaltpreasfintia Sa,  Inaltpreasfintitul Teofan Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, dar si alti Ierarhi sositi la Bacau cu ocazia Intronizarii Inaltpreasfintitului Arhiepiscop Parinte Ioachim Bacauanul, primul Arhiepiscop ales al  Arhiepiscopiei  Romanului si Bacaului.

P1100971
Sluba Vecerniei oficiata in Catedrala Inaltarea Domnului din Municipiul Bacau de Preasfintitul Parinte Emilian Lovisteanul Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi.

P1100978

Momentul v-a continua in data de 04.01.2015 (duminica) la Catedrala Arhiepiscopala din Municipiul Roman .

03.01.2015
03.01.2015

Va asteptam cu drag !

Iubiti credinciosi

Dumnica 04.01.2015, la Roman are loc Intronizarea Inaltpreasfintiei Sale, Inaltpreasfintitul Parinte Ioachim Bacauanul, Arhiepiscop al  Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, primul Arhiepiscop ales de Membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.

01_w747_h800_q100

Parohia Odobesti impreuna cu parohia Tisa-Silvestrii pune la dispozitie un autocar cu 50 de locuri care va pleca duminica 04.01.2015, la ora 7:00 din fata bisericii din localitatea Odobesti. Credinciosii care doresc sa participe la acest mare eveniment sunt rugati sa conmfirme plecarea pana  in ziua de  01.01.2015, dupa Sfanta Liturghie la biserica parohiala din Odobesti.

Preot Carlan Augustin

                                                                                                                                                                                         La Multi Ani !