Sfintele moaşte de la Catedrala din Roman au fost aduse la Bacău

24 August 2015

În debutul manifestărilor din cadrul Săptămânii duhovnicești care se vor desfășura până sâmbătă, 29 august, la Parohia „Sf Ioan” din Bacău, sfintele moaște din Catedrala Arhiepiscopală din Roman au fost aduse în municipiul Bacău.img_5470 (1)

La ora 14 au plecat către Roman peste 400 de credincioşi. Îmbrăcaţi în straie populare, tineri şi bătrâni, pelerinii au fost întâmpinaţi de părintele arhim. Andrei Ioniţă, mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale din Roman, care a prezentat câteva repere din istoria sfântului lăcaş muşatin.

img_5475
În continuare, pelerinii băcăuani – porniţi din parohiile „Sf. Ioan”, „Sf. Nicolae”, „Sfinţii Trei Ierarhi”, „Naşterea Maicii Domnului”, „Buna-Vestire”, „Pogorârea Duhului Sfânt” Şerbăneşti, „Sfinţii Arhangheli” Izvoarele, Holt, Podiş, Traian – însoţiţi de preoţii din parohii, s-au rugat împreună în cadrul slujbei Vecerniei. Apoi racla cu sfintele moaşte a fost scoasă în procesiune, pornind către Bacău.

img_5411
În sunet de toacă și clopot, la Biserica „Sf. Ioan” din Bacău, preoţi şi credincioşi au întâmpinat racla cu moaştele celor 22 de sfinţi în jurul orei 18. Preoții din parohiile băcăuane au oficiat în Biserica “Sf. Ioan” Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva, sub protia pr. protopop Costică Busuioc. Depuse spre închinare în biserică, moaştele vor poposi în mijlocul credincioşilor băcăuani până duminică, 30 august.
Mâine, marţi, 25 august, programul liturgic, din cadrul Săptămânii de rugăciune ce se desfăşoară la “Sf. Ioan”, se va derula după următorul program: între orele 7 şi 10 – Slujba Utreniei, cu Ceasurile și Sfânta Liturghie; seara, de la ora 18, Ceasul al IX-lea și Pavecernița; noaptea – de la ora 22, Slujba Miezonopticii. Răspunsurile la strană vor fi date de către maicile de la Mănăstirea Tisa Silvestri.

_maf5920
Pe parcursul întregii zile, între slujbe, credincioșii vor citi din Psaltire. „Cei care doresc să răspundă îndemnului nostru la rugăciune neîncetată pot veni să se înscrie pe liste special alcătuite spre a organiza rugăciunea neîntreruptă vreme de o săptămână, la Biserica „Sf. Ioan”.”, a adăugat pr. Marius Popescu.

_maf5958
În această zi, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată de către pr. Leonte Ştefan – Buhoci, pr. Vădana Ioan – Săuceşti, pr. Irimia Laurenţiu – Biserica Călătorilor Dumbrava, pr. Popica Sorin – Tamaşi. Pe parcursul zilei de marţi, la racla cu sfintele moaşte se vor afla permanent câte doi preoţi – fiecare pentru câte două ore – după cum urmează: pr. Pruteanu Daniel, Ciutureşti; pr. Marari Daniel, Fundu Tutovei; pr. Cârlan Augustin, Odobeşti; pr. Hărăbor Bogdan, Plopana; pr. Mitrea Dorin, Valea Hogei; pr. Filip Cătălin, Tisa Silvestri; pr. Bălăiţă Petru, Lipova; pr. Croitoru Alexandru, Fundeni; pr. Sandu Traian, Secuieni; pr. Trofor Gavril, Traian; pr. Adam Iulian, Holt; pr. Popovici Gheorghe, Gherăieşti; pr. Popovici Teofil, Gherăieşti; Ciuche Eugen, Lazaret; pr. Ichim Vasile, „Intrarea Domnului în Ierusalim”; pr. Epure Ionuţ, „Intrarea Domnului în Ierusalim”.

www.epr.ro


Rugăciuni pentru ploaie la Odobești

 

 

      Credincioșii Parohiei “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din comuna Odobești s-au adunat miercuri 19.08.2015 ȋn sfânta biserică parohială și au participat la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie urmată de rugăciuni pentru ploaie și de sfințirea apei celei mici (aghiasmă mică).
Ne-am rugat Bunului Dumnezeu ca ploaia sa vină și peste satul nostru deoarece seceta din acest an a afectat mai multe culturi. Credincioșii bisericii noastre au ȋnteles mesajul cu indemnul spre  rugăciune și s-au alăturat fiecare după a lor putere și ȋnțelegere participând ȋntr-un număr considerabil la slujbele oficiate ȋn biserica noastra parohială

 


Anunț

Iubiți Credincioși

              Ȋncepând cu data  de 10.08.2015, (luni) ȋntre orele 10 :00  și  20:00, cu ajutorul Bunului Dumnezeu preotul parohiei va ajunge la casa fiecărui credincios să lase bucuria rugăciunii  Sfântului Post a Adormirii Maicii Domnului și  binecuvantarea lui Dumnezeu .  

Dumnezeu să binecuvânteze toată suflarea !


 

Anunț

 

Cu deosebită bucurie credincioșii parohiei Odobești “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, ȋn data de 07.06.2015, se vor alătura credincioșilor, care vor lua parte la sfințirea bisericii “Pogorârea Sfântului Duh”, din cartierul Şerbănești, municipiul Bacău. Mulțumim preacucernicului părinte paroh Adrian Ghinea, pentru invitația făcută credincioșilor odobeșteni  la această mare zi de bucurie și sărbătoare din viața Bisericii noastre, dar și a comunității parohiale din cartierul Şerbănești.

Credincioșii care doresc să ia parte la acest eveniment sunt așteptați duminică dimineața ȋn fața bisericii din Odobești, la ora 7:30.

 11393741_461140544055242_5751331334955741525_o

 


 

Asociația autointitulată Mitropolia Autonomă după Vechiul Calendar „Episcop Gherasim” nu are calitate de asociaţie religioasă şi nu este recunoscută canonic de Biserica Ortodoxă

Întrucât pe site-ul de prezentare al asociaţiei Mitropolia Autonomă după Vechiul Calendar „Episcop Gherasim” şi în declaraţiile publice ale reprezentanţilor acesteia sunt folosite o seamă de dezinformări cu scopul precis de a crea aparenţa de legalitate şi canonicitate (legătura şi recunoaşterea din partea Bisericii Ortodoxe), în urma solicitării Patriarhiei Române a poziției oficiale din partea Secretariatului de Stat pentru Culte, Patriarhiei Ecumenice şi Bisericii Ortodoxe din America (OCA), faţă de această pretinsă Mitropolie, pentru corecta informare a opiniei publice, precizăm:

3609_p17ilgekhp14cltd8jcp6pbqja_w747_h800_q100_w747_h800_q100

1. Conform răspunsului Secretariatului de Stat pentru Culte, asociaţia Mitropolia Autonomă după Vechiul Calendar „Episcop Gherasim” nu are calitatea de asociaţie religioasă, conform Legii 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor şi, ca atare, nu figurează în Registrul asociaţiilor religioase. Înfiinţarea acestei asociaţii s-a făcut fără acordul Secretariatului de Stat pentru Culte, care nu a emis avizul consultativ prevăzut la articolul 41, aliniatul 2, litera D, din Legea 489/2006 de înfiinţare/transformare a Asociaţiei Mitropolia Autonomă după Vechiul Calendar „Episcop Gherasim” în asociaţie religioasă.

Această asociaţie funcţionează ca asociaţie cu personalitate juridică înfiinţată în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, act normativ care menționează explicit în articolul 1, aliniatul 3, că aceste prevederi nu se aplică pentru înființarea de culte religioase. Prin urmare, această asociație nu poate desfășura activităţi religioase, cultice sau liturgice.

2. Asociaţia Mitropolia Autonomă după Vechiul Calendar „Episcop Gherasim” invocă în susținerea pretinsei sale canonicități un tomos de recunoaştere a autointitulatului mitropolit Gherasim Bratu din 14 august 2012, însă persoana menționată ca semnatar al acestui tomos, mitropolitul primat Ioan de New York, nu face parte din Biserica Ortodoxă din America, conform răspunsurilor oficiale primite de Patriarhia Română din partea Bisericii Ortodoxe din America (OCA) şi a Patriarhiei Ecumenice.

3. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi (cu sediul la Chicago) şi Episcopia Ortodoxă Română din America (cu sediul la Jackson, Michigan) nu se află în comuniune cu asociaţia Mitropolia Autonomă după Vechiul Calendar „Episcop Gherasim” şi nici nu au vreo legătură cu aceasta, care în mod fals se referă la astfel de legături pe site-ul ei de prezentare.

Aşadar, Mitropolia Autonomă după Vechiul Calendar „Episcop Gherasim” nu este o asociaţie religioasă, cum în mod fals şi abuziv pretinde, nici nu are vreo legătură oficială cu vreo Biserică Ortodoxă canonică şi nici nu este recunoscută ca parte a Bisericii Ortodoxe de pretutindeni (universale).

Mai mult, și datele personale postate despre așa numitul “episcop Gherasim“ sunt false, în sensul că acesta nu a fost hirotonit canonic diacon sau preot şi nici nu a fost călugărit în Mănăstirea Balamuci (Sitaru) din Arhiepiscopia Bucureştilor.

Prin urmare, Sfântul Sinod recomandă credincioșilor ortodocși să nu se lase înșelați de afirmațiile reprezentanţilor acestei asociații, când aceștia le propun participarea la slujbele lor religioase (cultice sau liturgice), deoarece această grupare nu este canonică şi nici nu are dreptul legal de-a oficia slujbe religioase pe teritoriul României.

Biroul de presă al Patriarhiei Române


 

Ȋnălțarea Domnului

Biserica noastră sărbătoreşte joi, 21 mai 2015, Înălţarea Domnului. În această zi, mai multe locaşuri de închinăciune îşi serbează hramul printr-o serie de manifestări religioase.

Ziua Înălţării Domnului este prilej de bucurie şi de comuniune în rugăciune pentru credincioşii parohiei noastre care s-au adunat cu jerfe de daruri pentru cei adormiti, dar cat si pentru Eroii Martiri ai acestor meleguri, care s-au savasit in lagare, inchisori si pe campurile de lupta.P1120944

Prin purtarea de grija a Lui Dumnezeu, astazi avem triplu prilej de bucurie si inaltare duhovniceasca prin cinstirea Inaltarii Domnului, a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, dar si a eroilor neamului nostrum.
Dupa Invierea Sa din morti, avand un trup spiritualizat si indumnezeit, Mantuitorul nu S-a inaltat imediat la cer, ci a mai petrecut 40 de zile pe pamant, timp in care S-a aratat de mai multe ori Apostolilor pentru a-i convinge de realitatea invierii Sale, dar si pentru a le da ultimele sfaturi. Ca un parinte iubitor si pedagog intelept, prin absentele Sale voite in timpul acestor 40 de zile, avea sa ii pregateasca pe Apostoli pentru momentul Inaltarii Sale la cer, deci despartirea de ei cu trupul. Asadar, Inaltarea Domnului prezinta ultimul stadiu al planului lui Dumnezeu privitor la intreaga lume, si anume unirea deplina cu El Insusi dupa plecarea din aceasta lume, la fel cum, avem credinta ca s-a intamplat cu eroii care si-au dat viata pe campul de lupta, in lagare si inchisori, si pe care astazi ii cinstim plini de iubire si recunostinta.
Cum nimic nu este intamplator, providenta divina a randuit ca tot astazi sa il sarbatorim si pe safntul imparat caruia i s-a dezvaluit ca prin semnul Sfintei Cruci va invinge nu numai in lupta ce avea sa o poarte cu Maxentiu ci si in lupta cu mentalitatile vremurilor, pentru ca Imparatul Constantin, avand-o alaturi pe mama sa Elena, avea sa puna capat persecutiei impotriva crestinilor prin Edictul de la Milano(313) facand din crestinism o religie libera. Asadar, Sfintii Imparati Constantin si Elena ne-au oferit posibilitatea ca prin libera alegere sa ne putem fauri propriul “munte” al faptelor bune de pe care sa ne “inaltam” spre unirea deplina cu Hristos. Mare si plina de inteles duhovnicesc este aceasta sfanta zi !Murim pentru Hristos , ca mai apoi sa ne inaltam spre unirea cu El. Chiar daca “moartea pentru Hristos”, din pacate, inca mai este o realitate in unele tari unde a fi crestin inca este o “vina” prea mare pentru a mai trai, totusi dupa anul 313 aceasta moarte a inceput a capata alt sens, pentru ca intr-o lume plina de tentatii , simpla alegere a binelui in locul raului devine o “moarte penrtu Hristos”. Astazi avem prilejul de a privi spre propriul “munte al Maslinilor” si avand exemplul eroilor si calauzirea Sfintilor Imparati Constantin si Elena , sa il intarim cu fapte bune izvorate din dragostea fata de Dumnezeu, oameni, animale si natura, astfel incat in clipa despartirii de aceasta lume sa ne putem inalta spre unirea cu Hristos.Dupa Sfanta si dumnezeiasca Liturghie in biserica noastra parohiala s-a oficiat randuiala parastasului, dupa care s-a  tinut un moment de aducere aminte pentru Eroii Martiri,  iar dupa aceea s-au rostit numele celor care si-au dat viata pe campurile de lupta,  dupa rostirea fiecarui nume s-a lovit clopotul mare al bisericii, ca moment de cinstire si aducere aminte.

HRISTOS S-A INALTAT! CINSTE EROILOR!, iar celor care poarta numele Sfintilor Constantin si Elena multe bucurii alaturi de traditionala urare “La multi ani!”.

GLORIE   EROILOR   NEAMULUI  ROMANESC

 

EROII  DIN  PRIMUL RAZBOI  MONDIAL: EROII DIN AL DOILEA  RAZBOI MONDIAL:

1.Cucu Cezar                                                         1.Tarata Enache

2.Barzu Ciurea Ion                                              2.Macovei Anghel

3.Mandrea Enache                                              3.Ciurea Lascar

4.Cristea Petrache                                               4.Tarata C-tin

5.Nacuta Ion                                                         5.Tataru C-tin

6.Cristea Ion                                                         6.Ciurea Gheorghe

7.Balaban Neculai                                                7.Tataru Ion

8.Arseni Dumitru                                                 8.Tataru Victor

9.Arseni Costica                                                    9.Cristea Gheorghe

10.Arseni Vasile                                                    10.Fabian Ion

11.Popa Neculai                                                     11.Rapaila Vasile

12.Cojocaru Enache                                              12.Rapaila Gheorghe

13.Panainte Nacuta                                               13.Arseni C-tin

                                                                                   14.Popa Vasile

                                                                                    15.Ghenade C-tin

                                                                                    16.Cojocaru Vasile

                                                                                    17.Chele Ion

                                                                                    18.Agache Ghe.

                                                                                     19.Tataru Vasile

                                                                                     2o.Macovei T.Vasile

                                                                                     21.Tarata Ghe.

                                                                                     22.Tanasa Ion

                                                                                    23.Iuga Ion

Pr.Augustin Carlan


Anunt

În ziua de 17.05.2015 va avea loc la şcoala din comuna Odobeşti judeţul Bacău lansarea lucrării „MONOGRAFIE. COMUNA ODOBEŞTI- IZVOR DE ISTORIE, TRADIŢII ŞI VALORI CULTURALE”. Autor, comandor dr. Vasile FLOREA, locuitor al satului Ciutureşti.Activitatea începe la ora 11.30.

La activitate şi-au anunţat prezenţa prfectul judeţului Bacău, domnul Dorian Pocovnicu, consilieri judeţeni, specialişti de la Complexul muzeal „Iulian Antonescu”, profesori de istorie, militari , preoţi şi alte personalităţi.

Le urăm tuturor, bun venit în satul nostru şi îi aşteptăm cu drag!

Preot Carlan Augustin


Izvorul Tamaduirii la Fundul Tutovei

 

In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste “Izvorul Tamaduirii”. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.

Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.

unnamed (4)

Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica. Mai tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica si mai mare. Aceasta biserica a fost distrusa de turci in anul 1453. (caderea Constantinopolului )

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.

Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde exista pana astazi izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.

In toate Bisericile Ortodoxe in aceasta zi se savarseste slujba aghesmei celei mici pentru toata trebuinta. Odata cu invocarea Sfantului Duh, firea apei se sfinteste sau asa cum spun sfintii parinti, “apa revine la starea paradisiaca nefiind in aceasta stricaciune”. Credinciosii duc la casele lor apa sfintita de catre preotii Bisericii si o consuma cu toata evlavia, fiind aducatoare de sanatate si vindecatoare a multor boli.

Credinciosii parohiei Fundul Tutovei, comuna Plopana, judetul Bacau in acesta zi si-au sarbatorit hramul bisericii parohiale. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiata de un sobor de preoti alaturi de parintele paroh Daniel-Ionel Marari, acesta fiind si directorului Centrului de Cateheza “Sf.Cuvioasa Parascheva”, din cadrul Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului .

Credinciosii parohiei Odobesti impreuna cu preotul slujitor s-au alaturat credinciosilor parohiei Fundul Tutovei, care, s-au unit in duh de rugaciune facandu-se cu totii partasi , izvorului vindecator de boli si datator de bunatati al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

pr. Augustin Carlan


Mărturisirea purtătoarelor de miruri

 

De fiecare dată când sărbătorim minunatul praznic al Învierii Domnului, retrăim bucuria primirii celui mai mare dar trimis de Dumnezeu lumii după crearea ei: biruirea morţii şi certitudinea vieţii veşnice. Este darul la care fiinţa noastră aspiră din adâncurile ei în mod constant, chiar dacă adeseori suntem absorbiţi de problemele cotidiene, pur pământeşti. Sărbătoarea pascală recapitulează an de an evenimentul consumat în istorie la „plinirea vremii“ şi ne invită să o înţelegem în toată dimensiunea ei sacră, teologică, liturgică şi tradiţională, smulgându-ne, cel puţin pentru câteva momente, din grijile fireşti ale lumii.

Înaltpreasfințitul Ioachim

În această perioadă, Sfânta Biserică ne cheamă să ne ridicăm din amorţirea sufletească şi, ca oarecând femeile mironosiţe, să mergem la mormântul Domnului, adică în orice lăcaş de închinare, ca să fim întâmpinaţi şi noi, ca şi ele, de „doi bărbaţi în veşminte strălucitoare“, care ne vor spune că Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte calcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

Acest imn este de fapt mărturisirea pe care purtătoarele de miruri au făcut-o apostolilor, şi care, la rându-le, au transmis-o lumii, ajungând din generaţie în generaţie până la noi, cei care, înţelegând prin credinţă acest adevăr fundamental, vieţuim cu speranţa propriei învieri duhovniceşti şi a trecerii în Împărăţia plină de lumină a lui Dumnezeu. Aceasta e mărturia pe care o face Sfânta noastră Biserică de veacuri, fără încetare, întreaga ei viaţă fiind pătrunsă de frumuseţea şi lumina învierii Mântuitorului. Aceasta e mărturia pe care şi noi, fiii Sfintei Biserici a lui Hristos, o confirmăm şi afirmăm, vădind prin cuvânt şi fapte credinţa noastră nestrămutată în Înviere.

Învierea, o taină care se dovedeşte prin credinţă

Sfântul Evanghelist Luca este cel care prezintă evenimentul învierii într-un mod aparte. El spune că: „În prima zi de după sâmbătă (duminica), foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi, (adică doi îngeri) au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare (…) Au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci s-a sculat.“ (Luca 24, 1-6). De ce oare aceşti „doi bărbaţi“ sunt îmbrăcaţi „în veşminte strălucitoare“ duminică dimineaţa, că doar nu înviaseră ei? Ca un paradox, în altă parte a Evangheliei, Iisus înviat, atunci când se arată, în Ghetsimani, Mariei Magdalena, nu este îmbrăcat în veşminte strălucitoare, căci a fost confundat de aceasta cu grădinarul. Sigur, nu înviaseră ei, dar anunţau Învierea! Erau martorii ale căror chipuri scăldate în lumina Celui pe care Îl văzuseră înviat ne amintesc de chipul strălucitor al lui Moise, cel ce în Sinai văzuse „spatele lui Dumnezeu“, dar şi de cei doi martori ai Schimbării la Faţă de pe Tabor. Şi de fiecare dată când eşti mesagerul Învierii, atunci te îmbraci în haină strălucitoare, pentru că prin Înviere „toate se umplu de lumina şi cerul, şi pământul, şi cele de desubt“. Aşadar, Hristos a înviat pentru noi, nu pentru El Însuşi, pentru ca noi să fim părtaşi ai învierii Lui.

Cei doi bărbaţi care străjuiau mormântul gol le interoghează pe cele ce sosiseră dis-de-dimineaţă la mormânt: „De ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Nu este aici, ci s-a sculat.“ (Luca 24, 5-6). În fond, ei au dreptate. Iisus înviase, dar prin El, aşa cum precizează imnul pascal, atât îngerii din ceruri, cât şi tot Universul participă ontologic la acest act. După înviere, nimeni nu mai are niciun motiv să stea în cimitir şi în doliu. Cel ce înviază se duce unde este viaţă. Cu toate acestea, trăirea actului învierii trebuie începută de la mormânt, căci numai lângă acesta poţi percepe mai bine sensul şi consistenţa vieţii. Femeile mironosiţe şi apoi apostolii primesc vestea învierii alături de un mormânt gol. Întâlnirea cu aceşti „bărbaţi în veşminte strălucitoare“ poate să mire pe mulţi. De unde întrebarea firească: De ce îngerii anunţă învierea şi nu Iisus Însuşi? De ce oare s-a derobat Iisus de mormântul în care a fost pus? De fapt, şi la naşterea Domnului tot îngerii au anunţat păstorilor evenimentul. Evident că El va apărea în mai multe împrejurări de-a lungul celor 40 de zile până la Înălţarea la ceruri. Nu a anunţat învierea El Însuşi, tocmai pentru a ne arăta că învierea este un mister, o taină care se dovedeşte prin credinţă, nu prin argumentări logico-ştiinţifice. Deci păruta absenţă a lui Iisus de la mormânt este un apel. Iisus înviat nu s-a arătat femeilor mironosiţe aievea, pentru a le obliga să reflecteze asupra evenimentului. De fapt, „bărbaţii“, adică îngerii, le invită la aceasta zicându-le: „Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit fiind încă în Galileea“ (Luca 24,6). Evanghelia s-a predicat prin cuvânt, apoi a fost scrisă. Autorii scripturilor sfinte au ascultat mai întâi cuvântul revelator şi apoi l-au consemnat şi în scris. În teologia ortodoxă se arată că omul crede nu pentru că vede, ci vede prin credinţă conştientă pe Cel ce este nevăzut. Sfântul Pavel defineşte credinţa astfel: „Încredinţarea celor nădăjduite şi dovada lucrurilor celor nevăzute“ (Evrei 11,1). Aşadar, credinţa este o vedere întru nevedere despre care vorbesc părinţii Bisericii, trăitori ai cuvântului Evangheliei. Credinţa este o plinătate a învierii sufletului.

Ce anume trebuiau să-şi aducă aminte femeile mironosiţe şi prin ele şi noi? „Că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.“ (Luca 24,7). Femeile au reflectat şi „şi-au adus aminte de cuvintele Lui“ (Luca 24, 8). Învierea Sa este împlinirea cuvintelor Sale adresate apostolilor înainte de pătimire şi confirmarea dumnezeirii Sale. Acesta este de fapt mesajul de Paşti. Anamneza, adică aducerea aminte şi receptarea cuvântului biblic, ca depozitar al conţinutului sacru! Altfel spus: Aduceţi-vă aminte că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de veci, Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut(…) Cel ce s-a răstignit în zilele lui Pilat din Pont şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a treia zi a înviat. Şi s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi va să vină să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. (…) Aştept învierea morţilor şi viaţa veşnică ce va să fie.“ Iată cuvinte care sunt conţinute în mărturisirea noastră de credinţă şi care concentrează în ele timpul şi evenimentele mântuirii. De acestea toate amintiţi-vă!

Să fim mărturisitori ai Învierii până la sfârşitul veacurilor

Dar aducerea aminte trebuie să fie ajutată şi întărită prin credinţă. Hristos înviat nu poate fi înţeles decât prin dimensiunea credinţei. Nici apostolii, nici femeile nu L-au văzut cum a ieşit din mormânt, dar şi ele, şi ei au crezut spuselor bărbaţilor cereşti: „Nu este aici, ci a înviat! Căutaţi-L în Galileea”, adică să-L căutaţi acolo unde vreţi voi în lume, în Univers, peste tot, nu în mormânt. Căutaţi-L în voi înşivă! Altfel spus, nu mai încercaţi, ca şi Toma, să atingeţi coasta Lui, mâinile Lui, ci căutaţi-L prin credinţă şi veţi afla nu pe Hristos biologic, istoric, ci pe Hristosul teologic, transfigurat prin înviere. După ce a înviat, El este omniprezent atât cu sufletul, cât şi cu trupul, real şi substanţial, în Euharistie (Emaus) şi prin alte semene ale dragostei Sale care vor borna calea fiecărei fiinţe conştiente către Împărăţia cea veşnică, pe care a inaugurat-o prin înviere. Iar când Îl primim şi-L acceptăm întru credinţă, atunci actul învierii nu se va mai baza pe argumente ştiinţific alcătuite, ci pe simţământul descoperirii în noi a misterului divin, care va vorbi despre el însuşi. Şi atunci vom începe să vorbim cu El, prin El şi despre El, în puterea Duhului Sfânt.

În prima zi a săptămânii, Iisus se arătă şi ucenicilor adunaţi într-un Cenaclu, ascunşi de frica iudeilor, intrând prin uşile încuiate şi zicându-le: Pace vouă! Apoi îi învesteşte în puterea Duhului Sfânt să meargă la propovăduire: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi“ (Ioan 20, 21). Unde îi trimite? La toate neamurile, pentru a le boteza în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh şi pentru a le învăţa să păzească toate câte le-a poruncit lor în Evanghelia Sa, El fiind cu ei şi cu noi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. (Matei 28, 19-20). Prin aceste cuvinte, Hristos ne învesteşte şi ne reînvesteşte şi pe noi, pentru a fi martori şi mărturisitori ai învierii Sale în lume. Cei ce avem curajul să o facem, împlinindu-ne apostolatul şi preoţia, indiferent de capriciile vremurilor, vom fi răsplătiţi cu Împărăţia cea veşnică. Deci, Hristos nu are alt mesaj pentru timpul pe care îl trăim. Evanghelia Lui este aceeaşi până la sfârşitul veacurilor, indiferent de mutaţiile vremii şi proclamă adevărul fundamental: Dumnezeu Se face om pentru ca omul să se îndumnezeiască. Cu timp şi fără timp, potrivit mandatului pe care-l avem de la Hristos în Biserica Lui, cei grefaţi prin botez pe viţa Hristos trebuie să fim martorii lui Hristos până la sfârşitul veacurilor. În măsura în care trăim şi propovăduim mesajul lui Hristos, tot aşa şi Hristos Se va recunoaşte în noi şi în faptele pe care le-am făcut spre slava Lui.

După înviere, Hristos împărtăşeşte apostolilor şi mironosiţelor pacea şi bucuria care sunt semnele prezenţei Duhului în inima omului, iar lui Toma îi precizează faptul că beneficiarii adevăratei fericiri sunt cei ce cred în roadele Învierii, fără a fi martori ai acestui eveniment. De fapt, resortul ce a dinamizat şi determinat convertirea neamurilor la creştinism a fost tocmai adevărul incontestabil al Învierii şi faptul că cei ce îl propovăduiau erau ucenici şi martori ai Celui înviat. Învierea nu este o simplă comemorare anuală a unui eveniment consemnat istoric acum 2000 de ani, ci experierea duhovnicească a unei stări dincolo de succesiunea temporală, o trăire teandrică interpersonală cu Hristos înviat, Care rămâne într-un timp al lui Dumnezeu în care suntem încorporaţi, o împreună călătorie cu Hristos-pelerinul, pe drumul unui Emaus al descoperirilor euharistice, o împreună slujire cu Arhiereul suprem în fiecare zi de duminica, zi a învierii.


 

Femeile mironosite – modele de marturisire ale bucuriei credintei

 Hristos a înviat!

În Duminica a 3-a după Sfintele Paşti, numită şiDuminica Mironosiţelor, prăznuim pomenirea femeilor purtătoare de mir sau de aromate, care s-au dus, la revărsatul zorilor, să ungă trupul Domnului Iisus Cel răstignit şi pus în mormânt, dar care pe neaşteptate au devenit mărturisitoare ale Învierii Sale. Femeile mironosiţe, numite în Slujba Învierii, pe bună dreptate, uceniţele Domnului, au dovedit un mare curaj al credinţei şi al mărturisirii, prin faptul că dragostea lor pentru Domnul Iisus Hristos a fost mai puternică decât teama pricinuită de cei care L-au condamnat la moarte şi L-au răstignit.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu menţionează trei dintre aceste femei: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea (Marcu 16, 1), iar în Evanghelia de la Sfântul Luca este pomenită Ioana (Luca 24, 10). Femeile mironosiţe sunt vestitoare ale Învierii Domnului către ucenicii Domnului. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur le numeşte „Apostolii Apostolilor“. Hristos Cel înviat Se arată pentru prima dată Mariei Magdalena, care s-a întors de la mormânt „vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul“ (Ioan 20, 16). Adevărul Învierii Domnului a fost binevestit de îngerul prezent la mormântul Lui şi celorlalte femei mironosiţe (cf. Matei 28, 5-7, Luca 24, 4-7), însă, pe când se întorceau ele să mărturisească acest adevăr ucenicilor Domnului, Însuşi Iisus Hristos Cel înviat „…le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat“ (Matei 28, 9).

Curajul femeilor mironosiţe de-a mărturisi adevărul Învierii lui Hristos arată deopotrivă cuget statornic, inimă milostivă şi dragoste sfântă biruitoare asupra oricărei temeri. Femeile mironosiţe erau pline de evlavie, pregătind miresme pentru a-şi arăta cinstirea lor faţă de Domnul Iisus Hristos. Credinţa lor puternică unea evlavia profundă cu fapta curajoasă în timp de incertitudine şi încercare. În Slujba Învierii, textul liturgic le prezintă pe femeile mironosiţe ca fiind de Dumnezeu înţelepţite: „Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite, cu miruri către Tine au alergat; şi, bucurându-se, s-au închinat Ţie, Dumnezeului celui viu, pe Care, ca pe un mort, cu lacrimi Te căutau; şi Paştile cele de taină, ucenicilor Tăi, Hristoase, le-au binevestit“.

Femeile mironosiţe reprezintă modele de credinţă jertfelnică, de mărturisire curajoasă şi de cinstire statornică a lui Hristos. Prin exemplul lor, ele au încurajat de-a lungul timpului pe mamele creştine şi pe femeile evlavioase să fie tari în credinţă şi să-şi închine viaţa lui Hristos Cel răstignit şi înviat, atât în Familie, cât şi în Biserică.

În contextul actual, când mai multe ideologii secularizante erodează demnitatea familiei creştine şi în general a familiei tradiţionale, urmarea exemplului femeilor mironosiţe curajoase este azi o necesitate misionară în educaţie, în activitatea culturală şi în întreaga viaţă a societăţii. În acest sens, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos adresate femeilor mironosiţe: „Bucuraţi-vă! Nu vă temeţi! “, sunt izvor de lumină şi de putere spirituală pentru toate femeile credincioase de azi.

În faţa unor încercări sistematice de slăbire a influenţei educaţiei religioase, sunt de apreciat preocuparea şi implicarea mamelor credincioase de astăzi în promovarea unei educaţii edificatoare a copiilor şi tinerilor care să fie lumină călăuzitoare pentru viaţa acestora, într-un demers de cooperare permanentă dintre Familie, Şcoală şi Biserică.

Cu prilejul Duminicii Mironosiţelor adresăm felicitări, mulţumiri şi binecuvântări tuturor femeilor care cultivă şi mărturisesc credinţa în Hristos Cel răstignit şi înviat, în viaţa Bisericii, a Familiei şi a Societăţii, dorindu-le sănătate şi mântuire, pace şi bucurie întru mulţi şi binecuvântaţi ani!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj la Duminica Mironosiţelor, 26 aprilie 2015.