Poezii

1926896_10152169198012834_1471856632_n (1)

 “Nu-mi doresc ceea ce-am avut, căci n-am pierdut nimic! Nu-mi doresc bucuriile apuse înşelătoare, ci ȋmi doresc bucuria clipelor veşnice şi mântuitoare”    

Ostenitorul acestui site…


Ochii senini

Tu lacrimă curată aevea lin tu te cobori,
Şi lași ochii senini ca roua de pe flori.
Aluneci asemeni unei mărețe stele lucitoare,
Pe chipul răvășit și asuprit ce-i pus la ȋncercare.

Zile, nopți și ani de-a șirul petrecuți,
La umbra tainicelor, veșnice cuvinte.
O rază sfântă a fericitei, dulcii mângâieri,
Coboară printre stele ȋn grădina inimii tăcute.

De sus, din cer, din pacea nesfârșitei veșnicii,
Sunete sacre, sfinte, armonii se aud fără ȋncetare.
O lacrimă din dragostea smeritei, ȋnaltei rugăciuni,
Inundă casa inimii de-a pururi, sfântă rugătoare.

Fie noapte fie zi, s-aduci dulceața sfintei privegheri,
Să nu o lași ca să te aștepte, că-i pierdută mai de ieri.
Lacrima iubirii milostive, așteaptă Domnul s-o sădești,
La poarta suferințelor trecute și a nedreptăților dureri.

pr.Augustin Carlan


Dăruire

Să se aprindă inima cu iubire
Flăcări să ţâşnescă arzând cu dăruire,
Iar din roua gândului curat
Să împodobească templu’al inimii palat.

Curate stele căzătoare
Aprindă-şi cozile lucitoare,
Lumini din înaltul infinit
Să-ţi mângâie chipul blând smerit.

Lumina cea dintru început
Prin care toate s-au făcut,
Coboar-o încet spre geamul tău
S-audă cum te rogi mereu.

Soare, stele şi simţire
Curat veşmânt de împodobire,
Aleargă blând armonios
Spre sufletul pur şi inimos.

Acestea toate s-or zidi
Într-o inimă dorită,
S-aprindă focul inimilor fierbinti,
Să fie lumea fericită.

Să se aprindă inima cu simţire
Curată, blândă fericire,
Iar prin paşii ce ţii porţi
Ascultă şoapta tainică a inimii de poţi.

Pr.Augustin Cârlan


Dorință

IMG_20150908_185225

 

 

 

 

Nu voiesc, a fi o slugă neȋnțeleaptă,

Nici ca sfat să-mi fie vorba cea deșartă.

Voiesc, a-mi ȋmpărți din dragoste iubirea,

Celor, ce n-o ȋnțeleg și goi, ce-alungă fericirea.

 

Nu voiesc, a fi o slugă ȋntunecată.

Căci, din ȋntuneric, ce-a ieșit sfințit și bun vreodată?

Lumea ignoră, invocă ȋn negura agoniei,

Păcatul ȋnălțat din necredință la treapta vredniciei.

 

Nu voiesc, a fi o slugă ȋn suferință.

Doresc, a mă ȋntoarce din nou spre pocăință.

S-apuc cu brațele cerul sfânt și luminos,

Să-mi umplu de lumină trupul cel din lut, greu și păcătos.

 

Nu voiesc, a fi mândru, ȋntunecat  ȋn amara suferință.

Doresc a fi mai bun măcar o zi, ȋntru bună recunoștință.

Să pot și eu, să mă cobor din pomul grelelor rătăciri,

Ca Zaheu cel ȋndreptat spre raiul plin cu veșnicile  fericiri.

 pr. Augustin Cârlan


Răbdare

images (32)

O dulcea mea răbdare,

Odată tu păşeai cu taină și iertare.

În inimi tu erai bine sădită,

Floare a lumii bine ocrotită.

 

O lumină şi scump dar ,

Floare a inimii mărgăritar.

Nisip de mare nesfârşit,

Tot în inimă te-am găsit.

 

Glas de om ce nu vorbeşti,

Căci pe toţi  ne îngrădeşti.

Şi ne dai inimă smerită,

Casa sufletului  desăvarşită.

 

Stâlp puternic nemişcat,

Rod al minţii înveşmântat.

Acestă taină-i dăruită,

Creștinilor cu inima smerită.

 

 pr. Augustin Cârlan


 

Rugă

images (33)

Te rog Stăpâne Bun,

Trezeşte-mă acum.

Atinge-mă cu mâna Ta,

Ca pururi să te pot urma.

 

Căldura Duhului Celui Sfânt,

Coboar-o astăzi pe pământ.

Aşeaz-o peste cei ce cred,

Ascunde-mi-o-n inimă să te văd.

 

 pr. Augustin Cârlan


 O lacrimă

fericit-este-cel-ce-cauta-smerenia

O lacrimă ce coboară printre genele arcuite,

Ea vrea să spună ce nu se poate spune, prin cuvinte.

E lacrima iertării, care, ne curăță de tot ce-i rău,

E lacrima speranței, ce-n armonie ȋși face locul său .

 

Ea, ne amintește tot ce-n viață, noi am tot zidit,

Comori din aur strânse, ce timpul le-a topit.

Comori adunate, ale faptelor ce se-nvăluie ȋn lumină,

Vor rămâne purtându-ne, veșnic, cât pământul o să țină.

 

Şi lacrima apare, când, cuvintele nu le mai găsim,

Așternând pe chip, expresii din adâncul infinit al inimii.

Lacrima ce trădează totul, ea te duce la lumină,

Ȋși lasă ȋn urmă calea sa curată, fără pată, fără vină.

 

 pr. Augustin Cârlan


 

Părinte blând

20151004_091609

E ziua ta părinte blând ,
Căci timpul tocmai, s-a oprit,
Să- ţi lase ȋn ochi lumini de stea,
Ṣi-o zi cu har din cerul sfânt .

Din amintiri ţi-a ȋmpletit ,
Veșmânt ca cerul ȋnstelat,
Să-l pui și să-l așezi oricând,
Ṣi aici, acum, cu legământ.

Ani trecuţi prin timp s-au petrecut,
Ṣi-alunecă din viaţa ta,
De aici de jos de pe pământ,
Noi ne sfinţim prin ruga ta.

Veniţi aici să bucurăm,
Pe păstorul cel smerit cu dar,
Veniţi cu toţi ca să luăm ,
Dragoste , avânt, curaj și har.

Ca fii și ucenici smeriţi,
Cu dragoste am poposit,
La părintele cuvios scump și drag,
Să-i spunem că viaţa noastră a ȋnflorit.

Dar tot acum de ziua ta ,
Când bucuria n-are hotar ,
Aducem buchet de mulţumiri și rugăciuni
Ca mântuire să primim ȋn dar .

Ca toţi, una, noi să fim,
Uniţi ȋn dragoste și armonii
Iar chipul Maicii Preacurate,
Să vă aducă-n viaţă multe bucurii.

Cuviosului cu chip de serafim ,
Ṣi blând ca Sfinţii rugători,
Cu dragoste alături mereu să-i fim,
Pimen, părinte al nostru al tuturor.

Pe toţi ne mângâi și ne ierţi,
Ṣi ne lași ȋn suflet pacea,
Pe toţi i-apropii și nu-i cerţi,
Ṣi-aduci din nou speranţa.

Ṣi chiar ispite de-ar veni,
Cu alor săgeţi murdare,
Să nu uităm, la mănăstire sus ,
E cânt ca-n rai și binecuvântare.

Alunecă din cer o rază ,
Lumina sfântă ,neȋnserată,
Coboară ȋmpletindu-se prin nori,
Ca mirul prin barba ȋnţeleaptă.

Ṣi-ajunge la inima smerită,
Pe chipul părintelui cel blând,
Lumini ce izvorăsc din fapte,
Păzesc chilia ta cu jurământ.

Azi, cei veniţi cu toţi ne bucurăm,
Ṣi-i spunem toţi ȋntr-o suflare ,
La mulți ani părinte bun și blând ,
Ne ești un colţ de rai ne ești o scumpă floare.

pr. Augustin Carlan


 Bucurie de Taină

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

 

 

 

 

Bucurie de Taină ce în rugăciune tu o porţi,

Locaş de bucurie din starea Sfântului Duh tu o scoţi,
O asezi în biserica de zid întocmai de la intrare,
Starea rugăciunii, bucuria Raiului, lumină spre închinare.

Se simte caldura rugăciunii, a Duhului putere,
Dulceaţa raiului coboară lin spre a obştii mângâiere.
Candelele aprinse lucesc cu dragoste de priveghere,
Monahii ce-s ostenite te laudă vesele cu putere.

Ceva pluteşte în taină, cu bucurie de nevăzut,
O bucurie ce cu dragoste pe fiecare s-a aşternut,
Şi mlădie glasurile ce dulce Te slăvesc,
Pe Tine Preacurată cu pruncul Iisus, Mirele ceresc.

Găseşti atâta bucurie, dulceaţă şi mângâiere,
Primeşti har, putere, din a rugăciunii tămâiere.
Cu sfială ridici ochii smeriţi şi priveşti,
Chipuri de monahii asemeni cetelor îngereşti.

pr. Augustin Carlan 


 

Candelă de veghe

P1060517

 

 

 

 

 

Coboară o stea din cer Stăpână
O candelă de veghe spre-a inimii lumină,
Cu paşi mărunţi pe treptele iubirii
Cu vorbe dulci din Raiul fericirii.

Un soare blând lucească mângâietor
Prin aurele sfinţilor ce te-nconjor,
Picături de rouă din veşnicul izvor
Să se aşeze lin pe-al inimii covor.

De la Tronul Sfânt şi plin de dăruire
Să picure limbi de foc din veşnica iubire,
Parfumul florilor de neatins
S-aducă-n inimi bucurii de necuprins.

Veşmânt din stele cu mantie strălucitoare
S-acopere lumea cea veşnic rugătoare,
O candelă aprinsă pentru a lumii priveghere,
Să ardă neîncetat printre sori şi printre stele.

pr. Augustin Carlan


 

    Lacrima   

images (5)

Tu lacrimă ce te cobori
Şi speli obrazul blând,
Din feluritele comori
Te-aşezi pe chipul ud.

Iar dincolo de ea
Departe spre cerul nepătruns,
Alunecă o nouă stea
Spre infinitul inimii în ascuns.

Din ochii albaştri
Şi plini de dăruire,
S-aprinde lacrima doritei nopţi
A Mirelui ce vine.

Pătrunde-n suflet cu putere
Şi rupe lacătul durerii,
Iar din ochii care plâng
Luceşte Taina Învierii.

pr. Augustin Carlan


Rugă

images (33)

Te rog Stăpâne Bun
Trezeşte-mă acum,
Atinge-mă cu mâna Ta,
Ca pururi să te pot urma.

Căldura Duhului Tău Celui Sfânt
Coboar-o astăzi pe pământ,
Aşeaz-o peste cei ce cred,
Ascunde-mi-o in  inimă să te văd.

pr. Augustin Carlan


Acasă

descărcare

Prin paşii ce mi-i porţi
Spre Sfanta Mănăstire,
Mă-ndrept spre-nalte porţi
Spre-a inimii zidire.

Aud cum glasul Tău
Mă cheamă Preacurată,
Spre a-mi deschide-a uşii vieţi,
Spre slava neîncetată.

Mirosul florilor de sus
Şi darul Raiului ceresc,
La Tine Maică Lăudată
Aici, acasă, eu le găsesc.

Dulceaţa smeritei rugăciuni
Şi cântul glasului îngeresc,
Din zori şi până-n noapte
Pe Tine te cinstesc.

pr. Augustin Carlan


Atata timp

descărcare (6)

Am inteles Doamne dupa atata timp ce a trecut,
Ca pentru a mea mandrie trebuia sa fiu pierdut.
Caci pentru felul meu greu din fiecare clipa ,
Te indepartam din mine, mergand spre adanca rapa.

Acum inteleg de ce eu sufar si am suferit,
Ca sa curat pacatul ce rau m-a adancit,
Nu mai lasat din mila pe drumul cel pierdut
Ci m-ai certat cu dragoste ca eu sa nu te uit.

Te rog ajuta-ma ,scoate-ma din lantul greu,
Ca eu pe umeri il port si-l duc mereu ,
Caci la noi ce este neinteles si neputinta,
La Tine Doamne, e dragoste implinire si credinta.

Prin mila Ta invie-ma ca eu sunt mort de mult ,
Invie-mi sufletul ce in amortire a trecut.
Spala-mi Bunule Parinte haina cea murdara,
Sa pot iesi si eu din nou din neagra mea camara.

pr. Augustin Carlan


Natura

Aud, cum devale trece apa,
Alunecă şi lasă un zgomot plin de dor,
Iar dincolo pe deal se lasă seara
Şi acoperă încet câmpul plin cu flori.

Privesc la păturile de grâu,
Ce-n leagăn se alintă dănţuitor,
Pe deasupra trec armonios şi zboară
Păsări ce se bucură de fiecare fir de grâuşor.

Noaptea trece şi se duce
Şi coboară lin în drumul ei.
Răsare soarele uşor străluce,
Iar din roua dimineţii cad clichete de clopoţei.

Câtă strălucire şi frumuseţe în jurul meu.
De priveşti la cer e oglinda chipului tău,
Gândesc cum toate-s în perfectă armonie,
Natura vie un colţ de rai în jurul meu.

pr. Augustin Carlan


Scumpă feciorie

Fire dulce şi chip blând,
Dulceaţa raiului pe pământ.
Soare în răsărit de zori,
Bucurie tainică, cununa cea cu flori.

Purtare bună cu tandreţe,
Ochi curaţi cu tinereţe,
Lumina soarelui nestins,
Nobleţea omului distins.

Chip curat de fericire!
Inimă plină de iubire,
Alai ceresc de bunătăţi
Poarta veşnicei cetăţi.

Strălucirea inimii cea pură,
Curăţenia trupului să spună,
Că tu dragă scumpă feciorie,
Reverşi în om tot ce-i bun fără să ştie.

pr.Augustin Carlan


Blândeţea noastră dăruită

Copilă blândă armonioasă,
Cu păr bălai ca de crăiasă.
Tu, ne eşti copilul bucuriei,
Ne eşti floarea veseliei.

De sus din cer tu ai venit,
Din ceata îngerilor ai coborât,
Şi te-ai oprit la noi acasă
Frumoasă scumpă Împărăteasă.

Tu ai aura plină de iubire,
Şi eşti curată în simţire
Ai glasul dulce mângâietor
Asemeni îngerilor ce cântă-n cor.

O tu, dulcea noastră mângâiere,
Darul sfânt ce ne dă putere.
Floarea noastră cea mai rară,
Ce nu o are o întreagă ţară.

Căci, dinainte să fi venit,
Noi, Teofana – Elena te-am numit.
Ţi-am dat nume împărătesc,
Cum ai avut în alaiul cel ceresc.

Lumină, pace, mângâiere,
Bucurie chip de soare printre stele.
Rod frumos noi te numim,
Preacuratei Maici veșnic să-i mulţumim !

pr.Augustin Carlan