Monografia bisericii parohiale Odobesti – Bacau

Biserica parohială din satul Odobeşti, comuna Odobeşti, judeţul Bacău, este situată în centrul satului, la şoseaua principală DN 2F Bacău-Vaslui. Curtea sfintei biserici este împrejmuită cu gard din fier cu fundaţie din beton, încadrat cu frumoase ornamente florale din fier. Interiorul curţii sfintei biserici creează imaginea unui parc rustic plin cu flori, bănci, mici brazi şi obicte de ornament vechi. Răsărind parcă din imaginea verde a gazonului, Sfânta Biserică, clopotniţa ridicată în anul 1974 de meşterul Cristea Sava împreună cu enoriaşii, dar cât şi noul aşezământ social care se află încă în lucru, ca mărturie vie a locuitorilor ce s-au petrecut pe aici, întăreşte credinţa tuturor că biserica este anticamera Împărăţiei lui Dumnezeu. Satul este aşezat de-a lungul şoselei principale pe o distanţă de 3 km şi are o parte de locuinţe pe deal, iar o altă parte pe vale. De-a lungul satului, din partea de nord, străbate satul pârâul Odob, care în timpul verii este lipsit de apă.

P1090168

Satul este o aşezare veche, din timpul lui Ştefan cel Mare, care trecând prin părţile Vasluiului şi poposind pe deal “la scaune”, cu oştile sale, a dăruit aşezarea lui Ion Odoabă, iar înainte de Odoabă a fost stăpânit de Toader Pitic. Pe timpul lui Alexandru cel Bun, satul cu aşezările lui fusese dat lui Pitic, în anul 1414. Satul a fost stăpânit înainte de un oarecare Vearis Stanislav, care nu-i altul decât acel Veres, pomenit în documentul lui Petru Rareş la 29 martie 1546, prin care document întăreşte dreptul de stăpânire nepoţilor lui Ion Odoabă, Mărgelat, Mariţa, Arnuşca şi Sofia.

Documentul a fost păstrat cu deosebită grijă de un fiu al satului Odobeşti pe nume Gheorghe N.Cristea,care cu puţin timp înainte de trecerea în veşnicie l-a încredinţat “Muzeului Judeţean Bacău“. Acest document este de o valoare deosebită din punct de vedere istoric deoarece atestă în mod cu totul hotărât despre aşezările poporului român pe aceste părţi ale ţării noastre încă din timpuri străvechi.

Satul are o biserică ortodoxă unde se oficiază slubele liturgice în fiecare duminică şi zi de sărbătoare, mai are şi o biserică stilistă si o casa de adunare adventista.

Biserica “Sfinţii Voievozi” a fost ridicată din nou din temelie, deoarece datorită cutremurului  din 1940 a fost afectată foarte mult. Astfel vrednicul de pomenire Pc.pr.Constantin Andrei care a păstorit aproape 40 de ani pe credincioşii parohiei a început lucrările de ridicare şi construcţie la 1 mai 1969 şi s-au încheiat odată cu sfinţirea bisericii care a avut loc la data de 7 septembrie 1969. Biserica este pe acelaşi loc, cu aceleaşi dimensiuni, având fundaţie din  beton, stâlpi din lemn de stejar, acoperită cu tablă care a fost supusă în anul 2013 unei ample lucrări de întreţinere, curăţire, înlocuire a părţilor afectate de rugină şi vopsire cu o vopsea specială. Interiorul sfintei biserici este pictat în stilul neo-bizantin de pictorul Vasile Popescu între anii 1997-1998.

Parohia are şi casă parohială situată în vecinătatea bisericii, lângă primăria veche a comunei.

În satul Odobeşti se găseşte o Scoală gimnazială, un dispensar, Postul de Poliţie, Căminul Cultural şi Primăria nouă. Locuitorii din sat sunt de religie ortodoxă, printre care găsim 9 familii stiliste şi 6 familii adventiste. Ca ocupaţie de bază, marea majoritate sunt lucrători în agricultură şi creşterea vitelor.

Ca obiceiuri străbune, în satul Odobesti sunt: colindele, pluguşorul, steaua, capra, banda lui bujor, mocănaşii, jocul ursului, căluţul.

Prin aşezarea acestui sat pe deal şi vale, cu-n pârâiaş prin mijlocul său, cu şosea asfaltată, ce-l străbate de la un capăt la altul, creează o impresie destul de frumoasă, dar totodată trezeşte admiraţia, nu numai a celor ce-l formează, ci şi a celor care trec prin părtile acestui sat.

Pe drept cuvânt, când cobori dinspre comuna Plopana, de la “Scaune”, şi priveşti satul ce se întinde privirilor pe şoseaua şerpuită, pare a fi un lat brâu ce-l încinge şi-i dă tărie şi viaţă.

Dacă treci prin sat, îţi dai seama că este un sat cu gospodării frumoase care exprimă vrednicia gospodarilor de odinioară de pe aceste meleaguri moldave care au depănat file frumoase de istorie în decursul timpului şi care au trecut fiecare în cartea vieţii lor momentele de bucurie şi trudă, răbdare, pentru ca acest ţinut să fie pentru cei ce-l umbresc loc binecuvântat de Domnul Dumnezeu şi poarta care se deschide spre veşnicie «pace şi bucurie întru Duhul Sfânt».

Ȋntocmit de pr. Augustin Cârlan

Biserica la 1965
Biserica in 2006

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica in 2016