Un tânăr de 28 de ani a primit Taina Sfântului Botez, la Hârja

 

Sub egida „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare – Model de credință și filantropie”, în perioada 1 – 2 iulie 2017, Asociaţia “Sfântul Voievod Ştefan cel Mare” din localitatea Hârja, protopopiatul Onești, împreună cu Şcoala Gimnazială „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare” – Oneşti, a organizat, la Aşezământul Social Filantropic al Episcopiei Romanului şi Bacăului, un eveniment aparte menit să aducă în actualitate spiritul ștefanian, dar și bunătatea și dragostea pentru aproapele cu timp și fără timp.

Cu această ocazie au fost marcaţi și cinci ani de activitate neîntreruptă în slujirea aproapelui în localitatea de pe Valea Oituzului, Asociația fiind un model de bune practici la nivel național. La acest eveniment au fost prezenți mai mulți reprezentanți ai autorităților locale și județene, printre care şi subprefectul judeţului, Ionel Pravăţ.

Botez şi povestea tristă a lui Ghenadie

Un moment aparte, tulburător prin semnificaţii, a fost oficierea Tainei Sfântului Botez pentru catehumenul Ghennadi (cel mai nou beneficiar al Asociației), de către părintele arhimandrit Pimen Costea, Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, împreună cu un impresionant sobor de preoţi.

Tânărul de 28 de ani, dintr-un sat din Republica Moldova, a venit la Hârja, în toamna anului trecut, la sugestia şi cu implicarea unei inimoase elveţience, Christiane de Renier, care desfăşoară multiple activităţi sociale în România şi Republica Moldova, cu sprijinul nemijlocit al ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului. Ghenadie a rămas de mic fără părinţi, fiind crescut de o mătuşă, câştigându-şi existenţa muncind pe diferite ferme, ca cioban. Anul trecut, în iarnă, a suferit un groaznic accident de tren, rămânând fără picioare şi o mână.

Să-l ascultăm: „Viaţa mea a fost grea. Nu ştii ce înseamnă să nu ai părinţi. Lucram ba la unul, ba la altul, nu mă plăteau, dormeam în paie, mă dădeau afară, căutam altul. Ani şi ani. Stăteam la o mătuşă. Într-o dimineaţă de ianuarie, anul trecut, trebuia să ajung la o stână. La trei dimineaţă am pierdut trenul şi am plecat pe jos, vreo 40 de km. Era frig, ningea, am mers pe lângă linie, megeam şi pe linia de tren, zăpada era mare, doar pe linie era curăţată. Am auzit târziu trenul, m-am aruncat, însă mi-au rămas picioarele şi o mână pe linie. Trei luni am stat în spital, însă mătuşa nu a vrut să mă mai ia acasă, am ajuns într-un centru, unul rău. Acolo m-a găsit doamna Christine şi mi-a propus să vin în România.

Mătuşa mi-a ascuns paşaportul, nu vroia să vin, zicea că aici o să-mi ia organele. Nu mă ajuta nimeni, eram disperat. În toamnă, în octombrie 2016, am venit la Hârja. Mă simt bine, au grijă de mine şi le mulţumesc, preotului Ilarion, doamnelor de aici, bisericii. Eu nu am fost botezat niciodată, acum m-am botezat şi am primit şi un cărucior nou, electric”, ne spune senin tânărul, care a primit ca ocrotitor pe Sfântul Serafim de Sarov, naşi fiindu-i părintele Florin Ciovârtă şi soţia sa Constanţa, din Focşani.

După ce a fost scos din cristelniţă a fost îmbrăcat în haine noi, cadou de la naşi. A fost o ceremonie emoţionantă, alături fiindu-i colegii din aşezământ, enoriaşi din sat, oficialităţi. După finalizarea slujbei de creștinare au urmat câteva momente artistice susţinute de copiii Centrului de zi „Sf. Dionisie Exiguul” Hârja, coordonați de pedagogul social Florentina Ion și eleviii Școlii Gimnaziale „Sf. Voievod Ștefan cel Mare” Oneşti, coordonați de prof. Marta Pânzaru.

Serafim a devenit fiul lui Dumnezeu

În cuvântul adresat cu această ocazie, părintele Vicar Administrativ a transmis binecuvântarea ÎPS Ioachim, exprimând totodată bucuria sinceră cu privire la botezul lui Ghenadie, noul Serafim. “Am botezat astăzi un tânăr, un tânăr care, prin viaţa lui, a ajuns aici, acum, călăuzit de Dumnezeu, în preajma acestor oameni care l-au înfiat la propriu, cum şi Dumnezeu l-a înfiat, făcându-l fiu al său. Astăzi, drumul lui se deschide spre un nou orizont, o perspectivă spre care el începe să alerge, chiar dacă nu pe picioarele sale, însă în viitorul apropiat o va face.

El se împărtăşeşte pentru prima dată, primind trei taine: a Botezului, prin care s-a făcut mădular al Bisericii, a Confirmării prin ungere, fiind pecetluit cu Sfântul şi Marele Mir, cu Duhul Sfânt, şi Taină Sfintei Eurahistii. Etapele pe care Ghenadie, acum Serafim, le-a parcurs, vor fi exemple de urmat: răbdarea, statornicia, înţelepciunea şi nu în cele din urmă, curajul de a-şi înfrunta propriul destin. Dumnezeu să-i binecuvinteze pe toţi””, a spus, după Sfântul Botez, părintele arhimandrit Pimen Costea, Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Sfințirea Centrului multifuncțional de economie socială

A urmat sfințirea Centrului Multifuncțional de Economie Socială și a Casei pelerinului de către părintele Vicar Pimen Costea, și apoi inaugurarea noilor ateliere manufacturiale și de economie socială: de pictură pe sticlă, de olărit, confecție și broderie tradițională, de croitorie populară, de sculptură, aici l-am lăsat pe Serafim, cu uneltele lui.

„Serafim este un om cuminte, harnic, face de toate singur, sculptează în lemn foarte frumos, cruci şi icoane, cu o singură mână. De altfel, naşii lui, familia Florin şi Constanţa Ciovârtă, din Muncelu, judeţul Varancea, a promis că o să-l îndrume, o să-i doteze atelierul de sculptură, care este viaţa lui, pasiunea lui, prin sculptură simte că trăieşte, are un sens în viaţă, aici şi-a descoperit darul de a sculpta, dar de la Dumnezeu. La botez a primit un nume de sfânt, Serafim, care înseamnă speranţă”, ne-a spus preotul Ilarion Mâţă, preot paroh al Bisericii „Sfântul Gheorghe”, preşedinte al Asociaţiei „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare” din Hârja.

Mi-am luat rămas bun de la tânărul Serafim, cu speranţa că, în scurt timp, cu sprijinul Centrului, al Bisericii, al oamenilor cu suflet mare, va putea să meargă, dorindu-şi foarte mult proteze, însă mai are nevoie de încă câteva operaţii foarte complicate. Dacă aveţi drum pe la Hârja, căutaţi-i pe preotul Ilarion şi pe curajosul nostru Serafim.

Desteptarea.ro


 

Altarul de vară

Cu binecuvântarea Ȋnaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, și prin destoinicia, strădania bunilor creștini care, se adaugă Ctitorilor bisericii “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din comuna Odobești, județul Bacău, familiile Nelu și Reta Hârțescu respectiv Cristi și Camelia Cârlan,au facut posibil ca ȋn curtea bisericii noastre parohiale se fie ridicat un altar de vara pentru a deservi activitățile liturgice ale sfintei noastre biserici. 

 

Cele două familii s-au ȋngrijit absolut de toată cheltuiala necesară pentru inceperea și finalizarea acestei minunate lucrări in acest mic “Coltisor de Rai”.

Bunul Dumnezeu să răsplătească jertfa și osteneala tuturor !

Pr.Augustin Carlan


 

Învierea lui Lazăr

Învierea lui Lazăr este una din minunile lui Iisus, consemnată numai în Evanghelia după Ioan (11:1-46), în care Iisus îl aduce la viață pe Lazăr din Betania la patru zile după înmormântarea acestuia.

În conformitate cu Evanghelia după Ioan, surorile lui Lazăr, Maria și Marta, au trimis la Iisus să-i spună că Lazăr este bolnav și îi cer ajutorul. Dar Iisus afirmă:

“Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.” “…Iisus iubea pe Marta, și pe sora ei, și pe Lazăr.” (Ioan 11:5)
Iisus își amână călătoria cu două zile. Ucenicii lui Iisus se tem să se întoarcă în Iudeea, dar Iisus le poruncește să meargă cu el, afirmând:

“Lazăr a murit și mă bucur că n-am fost acolo, pentru ca voi să credeți.”
În momentul când au sosit în Betania, Lazăr era mort și îngropat de patru zile. Marta, una din surorile lui Lazăr, l-a întâmpinat pe Iisus și i-a spus: “Dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”, dar Iisus a asigurat-o că fratele ei va învia și a spus:

“Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în mine în veci nu va muri. Crezi tu aceasta?”
Apoi Iisus a spus: “Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Așa că au ridicat piatra. Iisus și-a ridicat ochii în sus și a zis:

“Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna mă asculți, dar am zis așa pentru mulțimea care stă aici, ca să creadă că tu m-ai trimis.”
După ce a spus aceasta, Iisus a strigat cu voce tare: “Lazăre, vino afară!” Mortul a ieșit, cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu o maramă. Iisus le-a spus lor: “Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.”

Minunea învierii lui Lazăr este semnalul care declanșează patimile lui Iisus. Ioan precizează că această minune va duce la decizia lui Caiafa și a Sinedriului de a plănui să-l ucidă pe Iisus

Pr.Augustin Carlan


 

Prima sursă de apă potabilă ȋn curtea bisericii parohiale Odobești

Cu ajutorul Lui Dumnezeu și prin bunăvoința credincioșilor parohiei Odobești, azi 4 aprilie 2017, s-a concretizat o primă parte din lucrarea atât de importantă pentru asigurarea sursei de apa potabilă, care va deservi nevoile bisericii parohiale.
Cu nădejdea ȋn Bunul Dumnezeu, dar prin efortul sustinut al credincioșilor parohiei noastre și tuturor celor care vor să ni se alăture ȋn această lucrare atat de necesara, dorim să o finalizăm ȋntr-un timp cât mai scurt posibil.

Fântâna va fi acoperită, tip foișor, asemeni altarului de vară. Aducem multumire si binecuvântare pentru toată implicarea si sustinerea acestei lucrari credinciosilor parohiei noastre !

Este prima sursa de apa potabila din curtea sfintei biserici.

Bunul Dumnezeu să răsplătească jertfa și osteneala tuturor !

Pr.Augustin Carlan


 

Sfânta Maria Egipteanca

 

Sfântă Maria Egipteanca (344-422) a fost o pustnică din deșert din a doua jumătate a secolului al IV-lea și prima jumătate a secolul al V-lea[1], care s-a pocăit după o viață de prostituată. Ea a devenit un exemplu de pocăință, asemenea lui Manase, Zaheu, David, răufăcătorul de pe cruce sau fiul risipitor. Maria Egipteanca a adormit în anul 422 într-un mod vrednic de remarcat. Biserica o prăznuiește în ziua adormirii, adică în 1 aprilie; pe lângă aceasta, ea este pomenită în Duminica Sfintei Maria Egipteanca, adică în a cincea duminică din Postul Mare.

Viața

Ea și-a început viața ca o tânără care-și urmează pasiunile trupești, fugind în Alexandria, departe de părinții ei, la vârsta de 12 ani. Acolo a trăit o viață de prostituată timp de 17 ani, cu toate că adesea refuza banii bărbaților cu care mergea, trăind mai degrabă din cerșit și din torsul inului.
Însă, într-o zi a întâlnit un grup de bărbați care vroiau să călătorească pe mare, spre Ierusalim, ca să se închine Sfintei Cruci. Maria a mers cu ei în această călătorie, seducându-i pe rând de dragul distracției. Dar când grupul a ajuns la Ierusalim și au mers la biserică, Maria a fost oprită să intre în aceasta de o forță nevăzută. După trei încercări nereușite, ea a rămas afară, în curtea bisericii, unde a văzut o icoană a Maici Domnului. A început să plângă și să se roage din toate puterile către Maica Domnului ca să îi dea voie să vadă Sfânta Cruce; după aceea, a promis ea, va renunța la dorințele lumești și va merge oriunde îi va spune Maica Domnului.
După această convertire din inimă de la porțile bisericii, ea a mers în deșertul de lângă Iordan unde a început o viață de pustnică. Ea a trăit mulți ani doar cu trei pâini și după aceea cu rarele verdețuri ale pământului. Timp de 17 ani, Maria a fost chinuită de “fiare sălbatice – pasiuni și dorințe nebunești”. După acești ani de tentații, totuși, ea a depășit tentațiile și a devenit ucenica Maicii Domnului.
După 47 de ani de pustnicie în singurătate, ea l-a întâlnit pe preotul Sfântul Zosima în deșert, care a convins-o să-i povestească viața sa. Sfânta Maria Egipteanca i-a povestit cu multă smerenie povestea ei în timpul acesta arătându-i preotului că are darul înainte vederii; ea știa cine a fost și cine era Zosima cu toate că niciodată nu se mai întâlniseră. La sfârșit, ea i-a cerut lui Zosima să se întâlnească iarăși anul următor la apusul soarelui în Joia Mare din Săptămâna Patimilor pe malurile Iordanului pentru a se împărtăși.
Zosima a făcut exact cum i s-a cerut, cu toate că încă avea dubii legate de această experiență mai ales că soarele apusese deja. Apoi, Maria a apărut pe malul opus al Iordanului; trecând singură, ea a mers pe apă în mod miraculos și l-a întâlnit pe Zosima. Când el a încercat să-i facă o metanie, ea s-a tras înapoi spunându-i că un preot este mult superior și că pe lângă această el are cu el Sfintele Taine. Maria a primit Sfânta Împărtășanie și a trecut înapoi Iordanul după ce l-a instruit pe Zosima referitor la mănăstirea sa și după ce i-a dat iarăși întâlnire în locul unde s-au întâlnit prima dată peste un an. Când el a ajuns acolo, a găsit trupul Mariei împreună cu un mesaj scris pe nisip care îi cerea să o înmormânteze și îi spunea că murise imediat după Împărtășanie în anul anterior (și trupul îi fusese adus în mod miraculos acolo unde era așezat). Astfel Zosima, uimit, a început să sape, dar a obosit curând; atunci s-a apropiat un leu care a început să îl ajute după ce lui Zosima i-a trecut frica de această creatură. Astfel, Sfânta Maria Egipteanca a fost înmormântată. Zosima s-a reîntors la mănăstire, le-a povestit tuturor ceea ce văzuse și le-a dat multe sfaturi bune călugărilor și starețului de acolo. El a murit la aproape o sută de ani în aceeași mănăstire.
Ulterior, povestea vieții Mariei a fost pusă pe hârtie de Sfântul Sofronie, Patriarh al Ierusalimului.
Schimba-ti viata !

Pr.Augustin Carlan


 

Liturghie arhierească la Mănăstirea din Tisa Silvestri, de cinstirea Bunei Vestiri

26 Martie 2017

Sâmbătă, 25 martie, preoți și maici ale Mănăstirii “Buna Vestire” din satul Tisa Silvestri, în prezența IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, au serbat hramul acestei oaze de spiritualitate și dinamism misionar a monahismului moldav.

La primele ore ale dimineții, Arhipăstorul Ioachim a fost întâmpinat de către PC Părinte Arhimandrit Pimen, Vicar-administrativ al Centrului eparhial de la Roman și duhovnicul mănăstirii din Tisa Silvestri, alături de Maica Stareță, Stavrofora Teoctista Ungureanu, de părinți consilieri eparhiali, de părinți stareți de la câteva mănăstiri din Eparhia Romanului și Bacăului, de tineri preoți, fii duhovnicești ai mănăstirii și de diaconi, împreună cu  mulțime de popor. Imediat după citirea textului Sfintei Evanghelii, a fost rostit poemul Evanghelismos, compus de Arhiepiscopul Ioachim.

Părintele Arhiepiscop, în cuvântul său, a subliniat semnificația praznicului împărătesc și importanța cinstirii lui: ”Buna Vestire este sărbătoarea în care atotpucernicia divină se manifestă în dorința de dialog videcător pentru  om. Retrăirea „plinirii vremii” înseamnă a simți încă o dată ceea ce-a simțit cea mai curată ființă născută de umanitate. Înseamnă să retrăim acceptarea scării umane care prin imacularea ascendentă a ei și prin coborârea tot ascendentă a lui Dumnezeu pe ea, va redobândi putința îndumnezeirii.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Arhimandrit Pimen Costea, Vicar-administrativ al Centrului eparhial de la Roman și duhovnicul mănăstirii, a mulțumit în numele întregii obști Ierarhului, preoților și tuturor credincioșilor pentru alegerea de a fi prezenți la bucuria sfântă prilejuită de serbarea hramului închinat Maicii Domnului. Răspunsurile la strană au fost oferite de corul mănăstirii băcăuane.

(Pr. Daniel Marari)


 

Peste 8000 de persoane au participat astăzi, 25 martie, la Marșul pentru viață organizat în municipiul Bacău.

 

Mii de oameni au participat astăzi la ”Marșul pentru viață” organizat în municipiul Bacău. Manifestarea din 25 martie 2017 a început la biserica ”Sf. Dumitru” – Narcisa la orele 16.30, de unde, sub sloganul ”Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, persoane de toate vârstele au mărșăluit pe străzile municipiului Bacău, purtând în mâini pancarte, drapeluri și desene ale copiilor având ca subiect familia. Marșul s-a desfășurat pe traseul biserica ”Sf. Dumitru” – Stadionul Municipal – Piața Tricolorului – Catedrala ”Înălțarea Domnului”. La manifestul pașnic au participat tineri, familii cu copii mici, dar și persoane în vârstă. Ei au cântat și au scandat sloganuri pentru viață și familie. Alături de locuitorii urbei, la acest marș s-au alăturat oameni din orașele și comunele județului, precum și un grup sosit din zona Romanului. Mai multe persoane, tineri și vârstnici, au venit îmbrăcate în port tradițional românesc. Ajunși în fața statuii Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, de lângă Catedrala „Înălțarea Domnului”, impresionantul grup al participanților la marș a fost întâmpinat de un scurt repertoriu de muzică sacră, în interpretarea coralei ”Episcop Melchisedec” a preoților din Protopopiatul Bacău, după care Răzvan Popovici, reprezentantul ASCOR- filiala Bacău, a vorbit despre semnificația acestui marș care s-a desfășurat în mai multe orașe din țară și din Republica Moldova. A urmat apoi un mesaj din partea doamnei Daniela Țâțaru, director al DGASPC  Bacău, și a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, care a adresat un cuvânt de binecuvântare. ”Astăzi, în peste 285 de localități din România și Republica Moldova, la inițiativa Asociației Studenți pentru viață, sute de mii de români, elevi, studenți, tineri și adulți, dincolo de orice opțiune politică sau religioasă, urmând un imbold firesc al inimii, s-au solidarizat militând pentru apărarea valorilor fundamentale ale umanității: dreptul la viață, la libertate, la cunoaștere, la fericire. În această lună dedicată vieții, românii de pretutindeni au simțit nevoia interioară de a se întâlni pentru  a  arăta că simt și gândesc împreună, că în pieptul românității bate aceeași inimă,  pentru a striga într-un glas aceeași tulburătoare lozincă: Ajută Mama și Copilul! Ei depind de tine!”, pentru a se înrola tăcuți și pașnici sub auspiciile crezului promovat de Marșul pentru Viață! Am putea aprecia faptul că acest marș este, de fapt, o cruciadă a tinerilor în căutarea identității și a valorilor autentice românești”, a precizat, printre altele, ierarhul în cuvântul său.

La finalul cuvântului său, ierarhul a mulțumit celor care s-au implicat în organizarea acestei manifestări și tuturor celor care au participat: „Mulțumim tuturor celor care s-au implicat în organizarea și desfășurarea Marşului pentru viață: tinerilor din ASCOR, studenților băcăuani, preoților din cele şase protopopiate ale Eparhiei noastre, credincioșilor prezenți în număr impresionant, instituțiilor Statului, Jandarmeriei şi Poliției, tuturor celor ce au dorit să-și exprime solidaritatea cu mesajul “Pro viață” transmis în după amiaza zilei de, sâmbătă, 25 martie a.c. , în municipiul Bacău.


Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să-i ocrotească pe toți pruncii şi pe mamele lor!”

(Pr. Constantin Gherasim)


 

Buna Vestire

Biserica Ortodoxa sarbatoreste Buna Vestire pe 25 martie a fiecarui an. Semnificatia acestei sarbatori este reprezentata de momentul in care Arhanghelul Gavriil o anunta pe Fecioara Maria ca va da nastere Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Crestinii tin cu sfintenie aceasta sarbatoare avand in vedere faptul ca la noua luni distanta, domnul nostru Iisus Hristos se naste.
Buna Vestire reprezinta „plinirea timpului” (Gal 4, 4), si anume implinirea fagaduintelor si pregatirilor sosirii Domnului nostru Iisus Hristos. Maria este chemata sa-l zamisleasca pe Iisus. Aceasta a incuviintat si a devenit Nascatoare de Dumnezeu.
Buna Vestire este prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarbatorile Maicii Domnului.
In popor, aceasta sarbatoare poarta si numele de Ziua Cucului datorita faptului ca aceasta zi reprezinta primul cantec pe care cucul in canta in acel an, astfel anuntand venirea primaverii.

Pr.Augustin Carlan


SFINȚII TREI IERARHI

SFINȚII TREI IERARHI: Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur, prăznuiți în 30 ianuarie
SFINTII TREI IERARHI: Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur sunt prăznuiți, în fiecare an, în 30 ianuarie. Ei au trăit la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui următor şi fiecare dintre ei a avut o contribuţie esenţială la teologia creştină, fiind numiţi „Protectori ai învăţământului teologic”. Cei trei teologi sunt prăznuiţi şi separat, însă, pentru a arăta unitatea de învăţătură, Biserica a rânduit şi o zi de prăznuire comună.

Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt prăznuiţi pe 30 ianuarie. Deşi Biserica i-a pomenit separat în luna ianuarie, pe Sfântul Vasile în 1 ianuarie, pe Sfântul Grigorie în 25 ianuarie şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur pe 27 ianuarie, ei sunt prăznuiţi împreună pe 30 ianuarie. Motivul? Pentru a le descoperi creştinilor că nu este unul mai mare decât altul.
În vechime, apăruseră neînţelegeri între creştini pe tema – cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi. După câţiva ani de la declanşarea neînţelegerilor, cei trei sfinţi au început să i se arate unul câte unul, episcopului Evhaitelor, Sfântului Ioan Mauropous. În cele din urmă, în anul 1084, într-o vedenie, Sfântului Ioan Mauropos i-au apărut cei trei sfinţi împreună şi i-au grăit:
„După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi, şi înştiinţează cu aceasta pe creştini, ca noi în faţa lui Dumnezeu, una suntem.„
În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi.
Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi este o sărbătoare a comuniunii. Ea ne descoperă că după cum în Sfânta Treime deosebirea dintre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh nu duce la dezbinare şi nici unitatea lor la depersonalizare, tot astfel nici noi, ca persoane diferite, nu suntem chemaţi să trăim separat unii de alţii sau să ne ridicăm unii împotriva altora, ci să trăim după modelul Sfintei Treimi – unul în celălalt.
Sfântul Vasile cel Mare, episcop al Cezareii Capadociei, s-a născut în jurul anului 329. A studiat cu retori şi filosofi celebri în Cezareea Palestinei, Constantinopol şi Atena. Avea o statură înaltă, era slab şi negricios la faţă, cu o barbă mare, neagră. Părinţii spun că nu a avut timp să se înălbească pentru că a trăit numai cincizeci de ani. Ne-a lăsat în biserică o Sfântă Liturghie care se serbează de 10 ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în Joia Patimilor, în ajunul Sfintelor Paşti, al Crăciunului şi Bobotezei, şi pe 1 ianuarie, ziua de pomenire a Sfântului Vasile. Cu excepţia unor rugăciuni, ritualul este acelaşi cu al Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur.
A făcut incursiuni în Mesopotamia, Şiria, Palestina şi Egipt pentru a cunoaşte modul în care vieţuiau călugării în singurătate. El i-a adunat pe aceştia în locuri organizate, stabilind şi o rânduială pentru acest mod de vieţuire. În anul 358 pune temelia primei comunităţi de obşte, pe malul raului Isis, lângă Neocezareea. Aici redactează împreună cu Sfântul Grigorie Filocalia, o colecţie de texte din scrierile lui Origen. Tot acum, concepe Regulile monahale mari şi mici.
În Cezareea Capadociei a înfiinţat instituţii de asistenţă socială cunoscute sub numele de Vasiliade, cum ar fi: azile, case pentru reeducarea fetelor decăzute, spitale pentru leproşi etc.
Sfântul Vasile cel Mare a luptat împotriva celor care negau dumnezeirea lui Hristos şi a celor care tăgăduiau dumnezeirea Sfântului Duh. A trecut la cele veşnice pe 1 ianuarie, în anul 379.
Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul) s-a născut în jurul anului 330, în Arianz, lângă Capadocia. Primele studii le-a făcut în familie. În Capadocia studiază gramatica până la vârsta de 12 ani, iar între 350-358 este prezent pentru studii la Atena. A fost hirotonit preot de tatăl său şi episcop de către Sfântul Vasile cel Mare. Legase o prietenie atât de strânsă cu Sfântul Vasile cel Mare, încât se spunea despre ei că „sunt două trupuri, însă un singur suflet”. Sfântul Grigorie de Nazianz era de statură mijlocie şi avea un ochi bolnav, din cauza unei lovituri venită de la arieni (cei care negau dumnezeirea lui Hristos), când vorbea în Constantinopol despre Sfânta Treime.
Numele de ”Teologul” îl primeşte după susţinerea celor cinci Cuvântări teologice în anul 380, la Constantinopol, în Biserica ”Învierii”.
Sfântul Grigorie de Nazianz a prezidat cel de-al II-lea Sinod ecumenic din anul 381.
Sfântul Grigorie Teologul cere spre bătrâneţe de la împăratul Teodosie cel Mare să trăiască retras, în linişte: ”Şi eu, împărate, o singură favoare cer puterii tale care face daruri măreţe. Nu cer aur, nu tăbliţe multicolore, nu acoperăminte pentru masa de taină, nu să primesc o înaltă demnitate pentru neamul meu sau să stau aproape de tine, cel preabun… Un singur lucru cer să mi se dea: să stau puţin departe de invidie. Doresc să cinstesc scaunul, dar de departe. Am obosit să fiu urât de toţi, chiar şi de prieteni, pentru că nu pot privi spre altceva, decât spre Dumnezeu”. În această retragere scrie ceea ce împărtăşise credincioşilor în biserică. S-a spus despre el că mai întâi a citit, apoi a vorbit şi abia apoi a scris. A trecut la cele veşnice pe 25 ianuarie în anul 389/390.
Sfântul Ioan Gură de Aur sau Ioan Hrisostom s-a născut la Antiohia, în jurul anului 354. A rămas orfan de tată din copilărie. După moartea mamei sale, prin anul 374, Ioan se retrage în munţii din apropiere, devenind monah sub ascultarea unui bătrân sihastru sirian. După patru ani petrecuţi lângă acest sihastru, se retrage vreme de doi ani într-o peşteră. Este hirotonit diacon în anul 381, de către episcopul Meletie, şi preot în anul 386, de către episcopul Flavian, urmaşul lui Meletie. Vreme de doisprezece ani, predica în Antiohia în fiecare duminică şi sărbătoare, iar în post, chiar în fiecare zi, luptând împotriva păgânismul, maniheismul, gnosticismul, arianismul şi iudaismul. În anul 397 este numit arhiepiscop al Constantinopolului. A predicat şi a scris un număr impresionant de comentarii la Sfânta Scriptură. A înfiinţat instituţii de ajutoare a bolnavilor, săracilor şi oamenilor în vârstă, primind numele de ”ambasadorul săracilor”.
În timpul Sfântului Ioan Gură de Aur nu există un formular fix, aşa cum există în prezent, pentru săvârşirea Sfintei Liturghii. Sfântul Ioan a adunat într-un formular actele cultice şi rugăciunile şi a dat naştere Liturghiei care îi poartă numele şi care este cel mai des folosită.
Se crede că în vremea când era diacon a scris cel mai cutremurător tratat despre preoţie. Este conceput în şase cărţi, sub forma unui dialog. Redam câteva rânduri din acest tratat: ”Când preotul invoca Sfântul Duh şi săvârşeşte jertfă cea prea înfricoşată, când el stă în continuă atingere cu Stăpânul obştesc al tuturor, spune-mi, în ce rang îl vom aşeza? Câtă curăţie şi câtă evlavie vom cere de la el? Gândeşte-te, ce mâini trebuie să fie acelea care săvârşesc aceste lucruri, ce limbă trebuie să fie aceea care rosteşte acele cuvinte? Cât de curat şi de sfânt trebuie să fie sufletul care primeşte un aşa de mare Duh? În acele momente, îngerii asistă pe preot şi întreaga ceată a puterilor cereşti strigă cu voce tare, iar locul din jurul jertfelnicului se umple spre cinstea Celui Ce stă aşezat” (Despre preoţie, cartea VI, 4).
Sfântul Ioan Gură de Aur a trecut la cele veşnice pe 14 septembrie 407, zicând: ”Slava lui Dumnezeu pentru toate!”.
Prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinţii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituţiilor de învăţământ teologic ortodox din întreaga lume.
Sursa : Ziarul Unirea


 

Agheasma Mare – Boboteaza 06.01.2016

 

Cuvantul „agheasma“(gr. aghios -sfintire) inseamna sfintire si denumeste atat apa sfintita, cat si slujba pentru sfintirea ei. Agheasma Mare se sfinteste doar de doua ori in cursul unui an: in Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), dar si pe 6 ianuarie, cu ocazia sarbatorii Botezului Mantuitorului. Apa la Boboteaza este sfintita printr-o randuiala speciala si de aceea consumul acesteia cunoaste o perioada restransa. Astfel, Agheasma Mare se poate lua timp de 8 zile ȋncepând cu sarbatoarea Botezului Domnului. Prefericitul Patriarh Daniel marturisea intr-o predica inchinata Botezului Domnului: “Agheasma Mare se gusta in fiecare zi, opt zile de la rand, pe nemancate. De ce opt zile si nu sapte? Pentru ca, asa cum spune intr-o rugaciune, ea este curatitoare spre viata vesnica. Gustand opt zile din apa aceasta, ne aducem aminte de botezul nostru, care a fost savarsit pentru ca noi sa avem arvuna vietii vesnice, mantuirea si dobandirea vietii vesnice. Cifra 8 este simbolul vesniciei. Deci, opt zile la rand gustam apa aceasta, ne sfintim, ne intarim si inmultim in noi harul pe care l-am primit la botez – fara ca aceasta sa fie o repetare a botezului, bineinteles -, ne curatim si devenim mai iubiti de Dumnezeu-Tatal, mai intariti in credinta de catre Dumnezeu-Fiul si mai sfintiti de catre Duhul Sfant”.
Important este sa stim ca Agheasma Mare nu inlocuieste Sfanta Impartasanie. I se permite credinciosului sa guste din aceasta apa sfintita nu pentru ca ar fi identica cu Trupul si Sangele Domnului, ci pentru a nu-l lasa pe om la propriile puteri in lupta cu patimile.
Agheasma Mare se ia dimineata, pe nemancate, inaintea anafurei iar atunci cand credinciosul se impartaseste, dupa aceasta.
Prin gustarea din aceasta apa, credinciosul nadajduieste sa fie ferit de rele si de toata intinarea. Aceasta apa sfintita de Duhul Sfant, prin rugaciunile preotilor, are multe feluri de lucrari: “Si-i da ei (apei) harul izbavirii, binecuvantarea Iordanului. Fa-o pe ea izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsa, plina de putere ingereasca. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta…”
In vechime, sfintirea apei la Boboteaza era facuta pentru botezul catehumenilor, care avea loc in ajunul sarbatorii. Randuiala slujbei de sfintire a apei este atribuita Sfantului Sofronie, patriarh al Ierusalimului († 638).
Slujba pentru Agheasma Mare este una solemna. Se iese in procesiune in fata bisericii, sau uneori se merge la o apa curgatoare, cu prapori, cruci si icoane. Sfintirea apei se face in afara bisericii pentru a ne arata ca venirea Domnului Iisus Hristos in lume are ca scop mantuirea intregii lumi. Acolo se citesc paremii, apostol si Evanghelie si ectenie mare cu cereri speciale pentru sfintirea apei. Sunt rostite rugaciunile compuse de Sfantul Sofronie al Ierusalimului si apoi se sfinteste apa de trei ori.
Cu aceasta apa se sfinteste si spatiul unde locuim si unde lucram pentru ca este aducatoare de binecuvantare. Crestinii obisnuiesc sa stropeasca cu agheasma si pamantul si animalele din gospodarie, avand credinta ca aceasta apa aduce ocrotire si binecuvantare de la Dumnezeu. Aceste acte ne descopera ca sfintirea apei de Boboteaza are drept scop sfintirea intregii creatii.

pr.Augustin Carlan