Articole

Omul Străzii 

        Ȋn zori de dimineață l-am ȋntâlnit pe Omul străzii, fără adăpost, fără zâmbet, fără culoare ȋn obraz, zdremțuit cu o bucată de pâine ȋn mână. M-am uitat atent la El și parcă ȋmi spunea ceva. Avea privirea blândă și plină de putere lăuntrică, dar am căzut ȋntr-o confuzie liniștitoare. Am alergat după El și i-am zis; Stai ! Te cunosc, ȋți cunosc privirea, ȋți simt blândețea și căldura sufletului! Ȋți simt bunătatea și căldura interioară! A plecat capul și spre mai jos parcă lăsându-mă să ȋnțeleg ceva. Acest gest nevinovat ȋmi ascundea ceva, ce nu puteam ȋnțelege, dar și mai tare ȋmi doream să cunosc acea persoană, căci ȋmi părea cunoscut.

IMG_20160501_142304

Ne-am așezat pe o bancă ȋn drumul nostru, iar eu, ca un muritor de rând și plin de superioritate l-am ȋntrebat? Ce-i cu tine ? De unde ești? Cum ai ajuns așa? Mi-a răspuns cu o voce caldă, că El a venit ca cei ce suferă să aibă alinare, ca cei săraci să fie bogați, cei ce sunt părăsiți de familii să găsească MANGAIERE. Am ȋntrebat ce-i cu bucata de pâine din mână? Acesta este darul Meu pentru UMANITATE! Pentru umanitate?! răspund eu puțin ironic. Şi tu mănânci din pâinea mea! Când și cum ? Când mă las jertfit prin mâinile tale, când le ridici la sfintele rugăciuni pe GOLGOTA și s-a făcut nevăzut. Am ȋnceput să strig DOAMNE unde ești! O mână caldă ȋmi mângâia fruntea. Pe cine strigi? Ce s-a ȋntâmplat? Trezește-te! Deschizând ochii, am văzut chipul presbiterei plin de mirare și uimire. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, iar lângă pat erau puține firimituri, care semănau cu pâinea din vis. Dacă a fost vis, de ce atâta bucurie, pace și liniște sufletească? Iar dacă nu a fost, acum ce fac ?Deodată clopotele bisericii parohiale au ȋnceput să sune vesel ca niciodată. Acum ȋnțeleg, mă așteaptă Domnul ca să-I slujesc « Frângerea Pâinii » pe GOLGOTA ȋn altarului bisericii parohiale, unde umanitatea se unește cu divinitatea și omul se ȋndumnezeiește, iar Omul-Dumnezeu coboară ȋn adâncul ființei noastre pentru a ne ridica spre Ȋnviere.

HRISTOS A INVIAT !

pr. Augustyn Carlan


 

Să te cobori ȋn adâncul ființei tale

Gândește-te la tine, privește-ți interiorul, coboară ȋn adâncul ființei tale și vezi ce vei găsi !? De ce să ne risipim energia interioară pentru a fi plăcuți pentru ceilalați? dar totuși!? neconvingători.
Cei care o aveți și o dobândiți zilnic; mărturisiți ! Cât de greu se adună, dar asta nu trebuie să ne ducă către egoism, singurătate, ȋnstrăinare, ci trebuie dăruită cu mare atenție semenilor noștri care sunt ȋncercați, poate ȋn unele lipsuri: materiale, familiale, duhovnicești.

IMG_20150908_191907
Atenție și la zgomotul din ființa ta ! De cele mai multe ori, dorim acest zgomot care secătuiește, al modernismului și confortului, aglomerației, dar ele nu fac altceva decât sa risipească din energia noastră și starea noastră de bine. Mărturisiți ! Ce este cădere sau ridicare? Ȋnnoire sau ȋnstrăinare? Apleacă-ți inima către semenii tăi, ieși din cămara bunătăților tale, bine zăvorâte, deschide-o și poftește-L pe Domnul Hristos. Miluiește-l pe cel cu mâna ȋntinsă și vei simți adevărata fericire și ȋmplinire a ființei tale. Gândește-te la tine, căci clipa ȋți aparține, depinde cei vrei să faci cu ea.

pr.Augustyn Carlan


 

Postul bucuria crestinilor

Prin aceasta perioada de post si bucurie duhovniceasca , de intalnire cu Domnul nostru Iisus Hristos in ieslea din Betleemul sufletului nostru ne imbogatim cu stari de bucurie ,de pace sufleteasca , de multa lumina ce izvorasc din adancul fiecarui dintre noi unde rugaciunea se uneste cu cerul avand ca punte de legatura inima noastra.
Perioada de post indeamna pe fiecare la o cercetare mai adanca, mai amanuntita a faptelor vietii noastre , ne indeamna pe fiecare dintre noi sa sporim duhovniceste sa ne sfintim viata, sa crestem impreuna cu pruncul Iisus Hristos pe calea virtutilor, desavarsirii, sfinteniei a implinirii poruncilor Bisericii , dar cat si a celei mai mari vartuti Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul” (Ioan 13 ;34) .

Daca postul aduce bucurie , innoire , usurare, veselie duhovniceasca , iertarea si ne arata calea pe care trebuie sa mergem fiecare dintre noi pentru mantuirea sufletului , iar asa cum trupul este supus greselii si prin aceasta se aduce alterare fiintei noastre , tot asa si lucrarea faptelor bune si implinirea poruncilor dupa puterea fiecarui dintre noi , aduc vindecare interioara , dar si exterioara care o regasim prin starea de bine , de echilibru ,de pace launtrica si sanatate .
Postul comfera omului o stare de adevarata libertate caci numai pacatul ne face sa fim cu adevarat robi, iar nu liberi . Daca patimile, placerile stapanesc trupul, acesta nu are cum sa se miste in spatiul Lui Dumnezeu care este bucurie , pace , lumina , bunatate, iertare ,fericire vesnica si nu vremelnica.Cel ce mananca trupul meu si bea sangele meu petrece in Mine si Eu in el” (Ioan 6, 53-56).

P1120879
Prin post nu trebuie sa schimbam doar obiceiurile si necesitatile culinare, prin post intelegem renuntarea de buna voie la cat mai multe lucruri care le indentificam ca fiind tabieturi sau necesare in viata de zi cu zi. Postul adevarat pleca de la acea stare de schimbare prin vointa personala a fiecarui dintre noi . Prin pocainta trebuie sa intelegem schimbarea atitudinii noastre in raport cu tot ceea ce ne inconjoara si renuntarea la pacat care are ca si consecinta o singura rasplataApoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte” (Iacov 1, 13, 15). Prin post intelegem ca trebuie sa schimbam modul nostru de a fi , de a gandi, de a exista si vietui. Aceste stari care se afla intr-o realitate perfecta cu invatatura Sfintei Biserici Ortodoxe aduc adevarata stare de postire si de comuniune harica cu Dumnezeu prin Biserica Sa lucratoare prin Sfintele Taine.

Marturisirea pacatelor este un examen al sinceritatii noastre prin duhovnic inaintea lui Dumnezeu, dar si inaintea propriei noastre constiinte care nu este nimic altceva decat glasul Lui Dumnezeu in interiorul fiintei noastre. Dumnezeu stie , cunoaste toate cele ale noastre bune sau rele, dar examenul sinceritatii trecut atrage dupa sine iertarea si mila Lui Dumnezeu adica binecuvantarea Sa.

Nasterea pruncului Iisus Hristos ne duce cu mintea nu numai la minunea Nasterii din ieslea Betleemului, ci ne apleaca fiinta noastra catre cei mici avand datoria de ai povatui si creste in valorile seculare si fundamentale ale Bisericii Ortodoxe, in frumoasele traditii care imbogatesc zonele si locurile fiecarei asezari. Daca pentru cei mari bucuria Craciunului este intalnirea Euharistica cu Domnul Iisus Hristos prin Sfanta Impartasanie, prin urcusul duhovnicesc pe care l-am dobandit , de asemeni prin bucuria revederii cu cei dragi in jurul bradului , dar si de multumirea sufletesca si interioara de ai face pe cei de langa noi fericiti prin tot ceea ce aduce zidire si traire adevarata in Domnul Hristos. Pentru cei mici bucuria Craciunului este intalnirea cu Mosul fie langa bradul de Craciun care le aduce dulciuri , jucarii , fie in mod misterios sau magic primind prin parinti darurile de la Mosul transmitandu-le prin parinti sa fie mai cuminti, mai ascultatori, mai silitori , dar si buni crestini. Aceste doua bucurii se impletesc si prin frumusetea colindelor, a slavosloviilor cantate de fiecare dupa a sa pricepere , dar mesajul este unul, de a vesti Nasterea pruncului Iisus Hristos in ieslea din Betleemul Iudeii.

Slavosloviile ingerilor au umplut ieslea din Betleem , dar si intregul univers cu frumoasele lor cantari divine, magii si pastorii s-au bucurat , steaua a stat ca marturie pe cerul instelat , cerul s-a unit cu pamantul, iar bucuria Nasterii s-a rasfrant asupra intregii firi umane si cobora si azi in inima fiecarui dintre noi. Deci postul este intalnirea noastra personala, dar in mod direct cu Creatorul cu Cel care tine in bratele Sale cerul si pamantul , Cel care ne vegheaza la orice pas, Cel care asteapta ca si noi oamenii sa devenim si noi asemenea ingerilor doxologitori care-I canta neincetat‘’ Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire ! ‘’ (Luca 2 ;14).

pr. Augustyn Carlan


De ce

De ce cazi lacrimă, ce vrei să-mi spui? Din nou pleoapele ochilor mi le umezești, dar totuși nu cred doar că vrei să impresionezi. Stai ! Am ghicit ? Mă ȋncerci să vezi dacă-ți mai sunt prieten ? Dar știi, că n-aș putea să te opresc. Am ȋnțeles ! Ai crezut ca am uitat…aaa ! vrei să-mi spui o poveste ? Ȋncă o lacrimă căzută pe obrazul plin de lumină și o dată cu ea povestea s-a scris.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADa, povestea celor fără adăpost, povestea celor care acum la trecerea dintre ani, sunt ȋn suferință, lipsuri, ȋncercări și mai mult de atât părăsiți de prieteni și de cei apropiați. Azi cu ce drept te gândești tu la ei ? Nu crezi ca vei fi condamnat și o să decazi ȋn ochii celor care nu au timp ? Nu crezi ca o să fii condamnat de cei care li se cuvine totul după un an de muncă, de trudă, osteneală, ca distracția să le fie pe măsură ? Dar mă ȋntreb ? ȋn această ecuație unde este Viața ? Păi… viața este distracție, mișcare, voie bună ! Eu gândeam unde se află Hristos țintuit cu brațele ȋntinse, care Este plin de Adevărata Viață! Păi…ȋnțeleg, ȋn icoane, in Biserici, oriunde, dar numai ȋn inima celor care lasă tone de gunoi ȋn urma lor, nu este.
Te rog lacrimă vin-o să rămâii la mine astă seară și ține-mi ochii deschiși, iar tu să nu te oprești să curgi, ca să pot cere iertarea “Adevărata Bucurie” la cumpăna dintre ani de la Ȋmpăratul inimilor al cerului și pământului pentru tot ce-i ȋn suflețit sub cer.
Cei doi prieteni au făcut Liturghie, a tăcerii, a iubirii jertfelnice, a lacrimilor pentru sine, pentru lume, pâna ce zgomotul boabelor de grâu ȋncepură să vestească ȋn zorii zilei că totul se sfârși, iar glasurile copiilor vesteau “Sorcova” cea fără de sens, dar biruitoare peste toate păcatele acelei nopți ȋntr-o zi mare și sfânta a “Marelui Vasile”

La Mulți Ani 2016 !

Pr.Augustyn Carlan